logare  |  registrare

Ion Druţă — Povara bunătăţii noastre

Ion Druţă — Povara bunătăţii noastrezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru luni, 19 septembrie 2011
Ion Druţă — Povara bunătăţii noastre
37.74 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Ion Druţă — Povara bunătăţii noastre


         1. Romanul Povara bunătăţii noastre, alături de romanul Clopotniţa, este cel mai reprezentativ pentru creaţia sa. Ca şi Liviu Rebreanu, Marin Preda, Ştefan Bănulescu, Mircea Cărtărăscu şi alţii, Ion Druţă va începe cu genul scurt, publicând o plachetă de povestiri La noi în sat, urmată de volumele de nuvele: Poveste de dragoste, Dor de oameni, Piept la piept.

Povara bunătăţii noastre este, deci, o expresie a maturităţii artistice a autorului.

Tema romanului o formează satul şi ţăranul în timpul celui de-al doilea război mondial.

       Ideea este că lupta pentru supravieţuire a românilor dintre Prut şi Nistru a cerut multă tenacitate, mult curaj, multă forţă şi nenumărate sacrificii.

         Subiectul îl formează dramatica existenţă a românilor din Basarabia, supuşi mereu unui atac dinspre răsărit. Dacă în Fraţii Jderi al lui Mihail Sadoveanu acest atac era realizat de tătari, iar în Nunta domniţei Ruxandra de cazaci, în romanul lui Ion Druţă atacul este dat de ruşi.

Eroul principal al romanului este Onache Cărăbuş, care este din satul Ciutura, de lângă Bălţi. în momentul cedării Basarabiei, el se găseşte, în mod simbolic, pe podul de pe Prut, între un grănicer român şi unul rus. El se reîntoarce după război în sat, într-un moment dramatic, când satul ia foc şi oamenii rămân fără adăpost.

        Scriitorul ştie să dea valoare simbolică unor lucruri comune cum ar fi: pietrele de lângă sat, drumul, podul, pădurea, Prutul, pământul, fiindcă oamenii lui au o viaţă trăită simplu, fără mari conflicte interioare, fără revolte violente, fără dorinţi de răzbunare, fiindcă sunt blânzi, buni şi în sufletul lor se găseşte liniştea ce-o dă una dintre fericiri: „Fericiţi cei blânzi că aceia vor moşteni pământul". De aceea oamenii stau descumpăniţi după arderea satului, dar Onache Cărăbuş, pe care nimeni nu-l ia în seamă, le spune că în pădure e un cuib cu un ou şi-i cheamă să li—l arate. Este un mod simbolic de a trata problema de bază a romanului şi anume supravieţuirea.

        In acest sens, el face un drum spre pădure cu Tincuţa. El este urmat şi de alţi ciutureni cu perechile lor. Este parcă o aluzie la poezia Revedere de Mihail Eminescu, dar şi o ironică aluzie ca la Ion Creangă, fiindcă scriitorul ţine să remarce că cele zece perechi, care s-au dus cu Onache Cărăbuş să vadă cum a înverzit în mod simbolic codrul, au avut în iarnă câte un copil. De aceea moaşa satului trebuia să alerge de la unul la altul, purtată de o sanie.

           Eroii, ca Haralambie, dau dovadă de multă hărnicie, ca o virtute indispensabilă supravieţuirii. El munceşte din noapte până-n noapte pentru a-şi închega o gospodărie puternică, îmbelşugată. Fierarul satului este şi el harnic ca şi unguroaica — moaşa satului. El le face cuie pentru agăţat leagănul copiilor, dar mai ales cele pentru munca la câmp. Nevestele, care au fost plimbate la pădure, deveniseră harnice şi cumintele, fiindcă îşi înţeleseseră rostul lor „de a aduce pe iurne viaţa". De aceea cântau cântece vechi, legănângu-şi copiii. Bărbaţii cu hărnicie au curăţit de cenuşă vetrele caselor, au întocmit altele, au alergat prin satele vecine, au făcut rost de sămânţă, au muncit la câmp, au ieşit din cumpăna venită asupra lor, când le-au ars casele.

        Simbolul pietrelor, din marginea satului, este parcă o sugerare a proverbului: „Apa trece, pietrele rămân", adică cei ce au tăria credinţei, tenacitatea pământului, răbdarea, hărnicia, blândeţea pot trece peste greutăţile vieţii.

          In mod simbolic, drumul cel vechi de legătură cu ţara a fost desfiinţat de „moşiile ruseşti, răsărite atunci", adică după 1812 când Basarabia a fost ruptă de Moldova printr-un tratat încheiat între Imperiul ţarist rus şi Imperiul otoman turc. Se fac referiri apoi la deportările făcute de satanicul comunism sionist, care viza transformarea Basarabiei într-un stat evreu, condus de camarila Anei Pauker, Walter Roman, Teohari Georgescu, Vasile Luca şi alţi asasini ai românilor.

...

Păreri:
  • 4 din 5 stele! Autor: Vizitatorul | 16.03.2015
    Da acesta este un text reusit ,dar cine a scris de satanicul de comunist. Imi pare foarte rau de toate cele intimplate care a fost destramarea URSS deoarece dumneavoastra nu va inchipuiti ce de bine a fost pe vremurile acelea si daca ne impunem in politica as vrea sa mentionez ca Rusia este o tara care ar putea si acuma anexa Moldova numai ca nimeni nu vrea razboi si sunt de acord cu aceasta
  • 5 din 5 stele! Autor: Vizitatorul | 18.05.2013
    romanul Povara bunatatii noatsre de ION DRUTA este un roman in care se incadreaza o multie de teme undi si motivul dragostei,reprezentata a acestei teme este Nuta. ea este fiica lui Onache Carabus , si intreaga sa existente este tulburata de o dragoste neimplinita, nuta iubeste , se indragosteste de Nica, insa dupa un accident acesta fiind mai instarit refuza sa o mai ia in casatorie...... IMI PLACE FOARET MULT ACEST ROMAN AS MAI SCRIE O MULTIME DE PAREERI DESPRE TOATE PERSONAJELE DIN OPERA,...E SUPER
  • 4 din 5 stele! Autor: Vizitatorul | 24.04.2012
    satisfacator
  • 5 din 5 stele! Autor: Vizitatorul | 08.04.2012
    este frumos textu
  • 5 din 5 stele! Autor: Vizitatorul | 02.04.2012
    da e bunisor......chiar imi place
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net