logare  |  registrare

Dimitrie BOLINTINEANU

Dimitrie BOLINTINEANUzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru miercuri, 07 septembrie 2011
Dimitrie BOLINTINEANU
55.65 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Dimitrie BOLINTINEANU

1819 -1872

întemeietorul baladei fantastice româneşti,

autorul celebrelor legende istorice


     Poet, prozator, dramaturg şi ziarist, D. Bolintineanu se înscrie în pleiada scriitorilor paşoptişti. A participat activ la Revoluţia din 1848, a susţinut Unirea de la 1859. Ca ministru al instrucţiunii publice şi consilier intim al lui Al. I. Cuza, a înfiinţat un număr mare de şcoli primare şi gimnaziale. Tot atunci se deschide Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Bolintineanu a promovat o politică de modernizare a statului român. A publicat 20 de volume de versuri sub formă de culegeri şi cicluri, speciile lui preferate fiind balada, basmul, idila, elegia, poemul, satira.


  D. Bolintineanu s-a născut în 1819 (după unele surse - în 1825) la Bolintinul din Vale, judeţul Giurgiu, în familia lui Enache Cosmad, aro­mân de origine, negustor, apoi funcţionar, şi a Anicăi Bolintineanu. Ră­mânând de mic orfan, a fost crescut la Bucureşti de o mătuşă.

       Invaţă la şcoala de la Colţea, apoi la Colegiul Sf. Sctva din Bucureşti. Din 1841, lucrează în calitate de copist la Secretariatul Statului.

       În 1842 debutează, salutat de Heliade-Rădulescu, în Curier de ambe sexe, cu elegia O fată tânără pe patul morţii, care-i aduce celebritatea.

        În 1846 pleacă la Paris cu o bursă acordată de Asociaţia Literară a Ro­mâniei, al cărui membru este din 1843, şi urmează cursurile la College de France până în 1848, activând încadrai Societăţii Studenţilor Români.

Întors în ţară, se implică activ în Revoluţia din 1848, devine membru al Comisiei de Propagandă, se afirmă, mai ales, ca jurnalist, fiind redac-tor-şef al ziarului Poporul suveran. D. Bolintineanu îşi exprimă ataşa­mentul faţă de ideea Unirii şi susţine politica domnitorului Al. I. Cuza.

 

     În urma eşecului revoluţiei, este exilat şi stă până în 1851 la Pa­ris, unde editează Albumul pelerinilor români. Călătoreşte mult până în 1857, când este repatriat.

       Impresiile peregrinărilor sale prin Europa, Asia Mică, Egipl iau foi ma unor jurnale de călătorii. Bolintineanu scrie Călătorii în Palestina și Egipt (1856), Călătorii pe Dunăre şi în Bulgaria (I 858), Călătorii la romînii din Macedonia şi Muntele Atlios sau Santa Agora (1X63), despre care G.Călinescu spune că sunt „excelente".

În 1858 scoate ziarul unionist Dâmboviţa. Ulterior este numit în postul de ministru al Cultelor şi învăţământului. Devenind consilier intim al domnitorului Cuza, se implică activ în viaţa politică.

     Primul volum de poezii - Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanu-îi apare în 1847, când scriitorul se bucura deja de o audienţă largă, datorită liricii sale erotice melancolic-sentimentale şi limbajului poetic caracterizat printr-o muzicalitate remarcabilă. Volumul trasează direcțiile literare pe care le va aborda ulterior, înserând texte stângace ca formă și bucăți de adevărată poezie. în cuvintele de prezentare a primului său  volum Bolintineanu afirmă că sarcina literaturii este de a „curaţi suflete prin amintirea virtuţilor, descrierea patimilor, având totdeauna în vedere îmbunătăţirea soartei omului".

     Autorul îşi defineşte conceptul poetic astfel: „Ca simţământ de frumos, de sublim, de ridicol, poezia are de obiect umanitatea, natura şi pe Dumnezeu [...], cele trei lumi cu care am pus în contact pe cititori. Am cătat poezia istorie, în patimile omeneşti, în spectacolul naturii şi în contemplarea  infinitului".

Se lanseazăla Paris cu volumul Brises d'Orient (1866), comentat favorabil de criticii  francezi, deşi unele dintre poezii erau mai puţin reuşite.

     Ca promotor al idealului naţional, asemeni lui V Alecsandri sau C.Negruzzi. D. Bolintineanu se inspiră din trecutul glorios al neamu-lui și din folclor. Reprezentative în acest sens sunt Legendele istorice (1858), multe dintre care au ca punct de plecare O samă de cuvinte de Ion Neculce.

       Legendele istorice au fost scrise într-o perioadă destul de lungă. Evocarea unor personalităţi legendare ale trecutului (Mirceacel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul) avea scop educativ, susţinut prin renumele protagoniștilor, comportamentul lor exemplar, discursul retoric: să deştepte sentimentul patriotic al contemporanilor. Printre legende se disting Muma lui Ștefan cel Mare, Mănăstirea Putna, Mircea la bătălie etc. Muma lui Ştefan cel Marc, reflectând viziunea romantică a autorului, rămâne una dintre cele mai cunoscute opere ale poetului. Bolintineanu alege un cadru romantic- castelul medieval, un limp romantic- noaptea, o situaţie romantică - victoriosul voievod, aflat în primejdie. Domnitorul nu mai apare înzestrat cu puteri miraculoase ca în legende, ci este prezentat ca un om vulnerabil („rănile mă dor") şi supus temerilor („Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor..."). Discursul patetic al mamei lui Ştefan cel Mare culminează cu ideea de sacrificiu în numele libertăţii:

„Du-te la oştire! Pentru ţară mori!

Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!"


     Primul ciclu, Florile Bosforului, din volumul Poezii atât cunoscute cât şi inedite (1856), cuprinde creaţii din perioada exilului şi conţine pei­saje orientale, portrete ale unor frumuseţi misterioase, care trăiesc aven­turi erotice, plătind adesea cu viaţa o clipă de iubire.

     Ciclul Macedonele conţine poezii bazate pe un idilism bucolic, iar Basmele, cele mai rezistente creaţii poetice ale lui Bolintineanu, aduc primele reuşite ale baladei fantastice româneşti (Mihnea şi baba). Crea­ţia Mihnea şi baba este considerată de G. Călinescu capodopera întregii lirici a lui Bolintineanu. „Meritul lui Bolintineanu este de a fi încercat să dea o figură elementelor mitologiei infernale autohtone, folosind note ale animalelor celor mai bestiale, taurul, mistreţul, sau mai instabile, ca iapa, dând chip unor abstracţiuni ca „spaima" sau unor atribute ale demonului precum „naiba", ce pierduse în expresii orice înţeles figurativ, aducând în forma înfricoşătoare viţiul lui Setilă, totul într-o procesiune hohotitoare, crunt umoristică şi poetică" (George Călinescu).

     După 1866 Dimitrie Bolintineanu se retrage de pe arena politică, din cauza decepţiilor şi a deteriorării rapide a sănătăţii, fiind ţintuit la pat.

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com