logare  |  registrare

Nichita Stănescu — A unsprezecea elegie

Nichita Stănescu — A unsprezecea elegiezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru duminic, 18 septembrie 2011
Nichita Stănescu — A unsprezecea elegie
35.46 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Nichita Stănescu A unsprezecea elegie


         Tema acestei elegii este cunoaşterea de sine ca sens al vieţii, al filosofiei, al cunoaşterii, ca fiind cheia de penetrare în misterul lumii, care ne înconjoară. Cunoaşterea este conceptul fundamental, pe care se structurează programul estetic al expresionismului, reprezentat în lirica românească de Lucian Blaga şi Ion Barbu.

     Ideea este că dobândirea cunoaşterii de sine constituie punctul final al maratonului vieţii, ca o reîntoarcere, ca o apropiere de strămoşi: „Ar trebui să alerg, mi-am propus/ dar pentru asta va trebui mai întâi/să-mi întorc sufletul spre nemişcătorii mei strămoşi/ retraşi în turnurile propriilor oase/asemenea măduvei/nemişcaţi/ aidoma lucrurilor duse până la capăt".

        Acest drum în sine, această alergare, această prăbuşire în interiorul inimii este o conştientizare, o reactualizare, o reconstruire, o geneză a unui univers interior, pe care poetul purtător al destinului unui neam, al unei cruci nevăzute acest drum în sine este un enorm sacrificiu: „Pot să alerg, pentru că ei sunt în mine./ Voi alerga, pentru că numai ceea ce este nemişcat în el însuşi/se poate mişca/numai cel care e singur în sine/ e însoţit şi ştie că, nearătată, inima/se va prăbuşi mai puternic spre propriul ei centru/sau/spartă-n planete, se va lăsa cotropită/de vietăţi şi de plante/ sau /întinsă va sta sub piramide/ ca înapoia unui piept străin".

      Poetul reia antinomia lui Platon, din dialogul Parmenides Unul - Totul şi o transformă în motiv poetic: „ Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles"; „ Totul e atât de aproape, atât de aproape, încât/se trage înapoia ochilor/şi nu se mai vede". Totul este un mod european de a exprima Şinele Suprem din filosofia indiană: „Totul este atât de perfect/ în primăvară/ încât numai înconjurându-1 cu mine/ iau cunoştinţă de el"; în Bhagavad-Gita este centrul universului „cel în el însuşi nemişcat", este Spiritul „Sâmburele pământului", care „stă în inimă şi care-ntinde jur împrejurul lui o infinitate de braţe ale gravitaţiei".

       Spiritul individual, şinele individual aleargă în toate părţile, până când găseşte drumul spre eliberare, ca mod de a fi al vieţii, până când se va închide în sine spre a dobândi conştiinţa de sine, exprimată prin simbolul „oglinzii". Ca şi la Eminescu în Luceafărul: „înapoia geamului oglinzii/ mă voi privi în toate lucrurile, voi îmbrăţişa cu mine însumi/toate lucrurile deodată", adică se va identifica cu Şinele Suprem, cu acea conştiinţă universală; va dobândi starea de supraconştiinţă, ca o retragere în sine din tot universul: „smulgându-mă de pretutindeni/ smulgându-mă de dinaintea mea/ dinapoia mea, din dreapta, şi/ din stânga mea, de deasupra, şi/ de dedesubtul meu, plecând/ de pretutindeni şi dăruind/pretutindeni semne ale aducerii-aminte/cerului stele/pământului aer/ umbrelorramuri cu frunze pe ele ".

       Motivul seminţei, tratat de Lucian Blaga în Mirabila sămânţă, tot în perspectiva esteticii expresioniste, este reluat de Nichita Stănescu la un alt mod de înţelegere al eonilor care generează lumea, deci în perspectiva modelului de gândire greacă: „Dar mai înainte de toate/noi suntem seminţele şi ne pregătim/din noi înşine să ne azvârlim în altceva/ cu mult mai înalt, în altceva/ Care poartă numele primăverii...".

       Poetul se consideră pe sine o sămânţă, adică purtătorul mesajului unui neam, fiinţa lui concentrată într-o existenţă individuală. De aici paralelismul sintactic între: „A te sprijini pe propriul tău pământ/ când eşti sămânţă..." ş „A te sprijini pe propria ta ţară/când, omule, eşti singur...". Este o idee poetică, pe care o găsim şi la Ion Barbu în Oul dogmatic, în sensul că omul constituie un univers. Este o idee înaltă, sublimă, care contrazice penibila prostie darwinistă a evoluţionismului.

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com