logare  |  registrare

Al.Brătescu-Voineşti — Puiul

Al.Brătescu-Voineşti — Puiulzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru mari, 13 septembrie 2011
Al.Brătescu-Voineşti — Puiul
0 B Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Al.Brătescu-VoineştiPuiul


     Al.Brătescu-Voineşti s-a născut la Târgovişte, în 1868, într-o familie înstărită, cu obiceiuri patriarhale. Va colabora, îndemnat de criticul Garabet Ibrăileanu, la Viaţa Românească, cu schiţe, nuvele şi povestiri. Ele vor forma substanţa volumelor în lumea dreptăţii'-1907, întuneric şi lumină-1912, Nuvele şi schiţe- 1903. A mai scris drama Sorana.

1. Schiţa Puiul de I.Al.Brătescu-Voineşti este realistă, fiindcă tema şi subiectul sunt luate din realitatea naturii. O prepeliţă, venită din Africa, îşi face în marginea unei pădurici un cuib, în care depune şapte ouă şi scoate şapte pui. Ea hrăneşte puii cu boabele rămase pe mirişte. Puiul cel mare a fost prins de un flăcău, dar acesta îi dă drumul. El nu a ascultat de mama lui şi a fost mustrat.

     Puilor le cresc aripile şi mama lor îi învaţă să zboare. Sosirea unui vânător aduce o întâmplare dramatică în viaţa prepeliţei. Ea izbuteşte să-1 înşele pe vânător, zburând în dreptul câinelui, pentru ca acesta să nu poată trage. Puiul cel mare nu ascultă de sfatul mamei şi zboară din cuib. Este rănit şi cade în lăstăriş, rupându-şi o aripă. Prepeliţa îşi dă seama că el este pierdut, dar îşi ascunde durerea. Finalul este anunţat treptat. Miriştea este arată, apoi este cules porumbul şi cade bruma. Păsările (cocorii, rândunelele) încep să plece. Prepeliţa întârzie, fiindcă nu se îndură să se despartă de puiul schilodit şi disperat. Venirea crivăţului o hotărăşte să plece, pentru a-i salva pe ceilalţi. Puiul, rămas singur la marginea lăstărişului, stă zgribulit de frig. Scriitorul îşi imaginează moartea puiului asemeni celei a oamenilor. La început, din cauza frigului, are dureri mari. Apoi simte o piroteală şi retrăieşte crâmpeie din scurta lui viaţă: carâmbul cizmei vânătorului, aripa caldă a mamei, miriştea. Moare cu ghearele împreunate, schiţând gestul uman al rugăciunii.

     Ideea este moralizatoare, deci clasică. Copiii ce nu-şi ascultă părinţii vor trăi dra­matic experienţe triste şi grave, care îi vor face să înţeleagă valoarea sfatului părintesc.

        Personajele au un caracter tipic. Prepeliţa reprezintă tipul mamei iubitoare, puiul cel mare — tipul copilului neascultător. Vânătorul reprezintă tipul ucigaşului, răul, cel care distruge şi arată raportul profund greşit dintre om şi vieţuitoare.


        2. Puiul este o alegorie, adică o povestire cu personaje din lumea animalelor, plantelor, păsărilor, cărora li se dau, prin personificare, calităţi şi trăiri omeneşti.

          Această alegorie are în vedere cultivarea unor comportamente sociale morale, de­terminate de ascultarea părinţilor. O dată cu creşterea lor, copiii trebuie să înveţe normele de conduită socială. Ei trebuie să ştie cum să se comporte în familie, în societate, în împrejurările grele ale vieţii. Prepeliţa este asemeni unei mame grijulii, preocupată să le dea puilor tot ceea ce este mai bun. Ea îi ocroteşte sub aripile ei de soare, ploaie, frig. îşi pune viaţa în primejdie, când vine vânătorul, atrăgându-l spre lăstăriş pentru a-şi salva puii. II ceartă pe puiul cel mare, când face prima greşeală, şi, din neascultare, este prins de un flăcău. Cea de-a doua greşeală puiul o va plăti scump. Este rănit şi nu va mai putea zbura. In inima prepeliţei, ca în cea a unei mame, se dă o luptă sfâşietoare: să rămână cu puiul schilod sau să plece ca să-i salveze pe ceilalţi de gerurile iernii. Scriitorul imaginează întrebări şi răspunsuri umane între prepeliţă şi puiul rănit. El atribuie celor două personaje sentimente umane sau hotărâri ca acea luată de prepeliţă, când pleacă cu puii sănătoşi. Puiul cel mare este egoistul, care caută să scape el, fără să-i pese de ceilalţi. Pedeapsa, pe care o ia, are un caracter moralizator. Cel care nu-şi pune sufletul său în primejdie, ca prepeliţa pentru ceilalţi, şi-1 va pierde, va rămâne singur în gerul aspru al vieţii. De aceea, personajele au un caracter general: prepeliţa este iubirea părintească a mamei, puiul cel mare este neascultarea specifică tinerilor, care vor să-şi arate curajul, independenţa. Ei calcă porunca „Să cinsteşti pe tatăl şi pe mama ta" şi ieşirea în afara legii are consecinţe tragice.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com