logare  |  registrare

Ion Creangă — Amintiri din copilărie

Ion Creangă — Amintiri din copilăriezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru mari, 13 septembrie 2011
Ion Creangă — Amintiri din copilărie
42.66 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Ion Creangă — Amintiri din copilărie


          a) Amintiri din copilărie se intitulează cea mai importantă creaţie a lui Ion Creangă, primul roman rural românesc, nu prin întindere, ci prin faptul că ne dă o imagine a universului rural românesc de la mijlocul sec. al XIX-lea.

         Tema satul şi ţăranul va fi apoi dezvoltată de loan Slavici, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adică de cei mai importanţi scriitori realişti, fiindcă este o temă realistă.

       Ideea este însă romantică, fiindcă dragostea faţă de satul natal, de casa părintească, de fraţi şi surori, de părinţi şi rude, de cei cu care împarte bucuriile şi necazurile, este, în esenţă, dragostea faţă de ţară.

          Compoziţia este clasică, din patru capitole, de aceea Amintiri din copilărie are întinderea unei nuvele. în prima parte structura secvenţială a textului adună, printr-o tehnică de colaj, episoade din viaţa de şcolar a lui Nică, împănată cu proverbe, zicători, datini, obiceiuri, fragmente de cântece populare, care dau textului un profund caracter naţional, îi dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. în partea a doua avem evenimente din viaţa de copil la casa părintească, iar în partea a treia — întâmplări din viaţa de şcolar la Fălticeni, Târgu-Neamţ, pentru a încheia, în partea a patra, cu plecarea la Seminarul Socola din Iaşi.

         Subiectul este construit potrivit cu starea sufletească a autorului, care alătură evenimentele şi le potenţează afectiv. Capitolul întâi începe cu o descriere a Humuleştilor, în care simţim dragostea autorului faţă de locuri, de oameni, ca motivaţie esenţială a scrisului, ca mesaj al cărţii. Secvenţele se succed într-o regie modernă, filmică, „leliide viaţă", aşa cum se structurează un roman concentrat la Friederich Diirenmatt. Dintre acestea amintim câteva episoade: crearea şcolii din Humuleşti de către preotul loan, moş Fotea aduce calul Bălan şi pe Moş Nicolae cel din cui, bătaia Smărăndiţei popii, procitania, prinderea muştelor cu ceaslovul, prinderea lui bădiţa Vasile la oaste, plecarea la Broşteni, dărâmarea casei Irinucăi, umplerea de râie, fuga cu plutele pe Bistriţa, felul în care sunt îngrijiţi de bunica la Pipirig.


        În capitolul al doilea, „feliile de viaţă" încep cu descrierea casei părinteşti, impregnată cu sentimentul de duioşie, portretul Smarandei Creangă, fiindcă din dragoste 1-a purtat prin şcoli. Avem fragmente care istorisesc cum săreau noaptea în capul tatălui, cum s-a dus la urat cu băşica cea de porc, felul cum Chiorpec, ciubotarul, îl unge cu dohot pe la bot, distrugerea cânepii în episodul cu cireşele, prinderea pupezei care îi aduce al doilea conflict cu mătuşa Mărioara, ruşinea din episodul cu scăldatul redau imagini pline de viaţă autentică.

în partea a treia avem descrierea zonei Neamţului, cu mănăstirile, cu furnicarul de oameni, şcoala domnească de la Târgu-Neamţ, cu părintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de isprăvi de la şcoala de catiheţi de la Fălticeni, cu învăţătura lui Trăsnea, cu jocurile lui moş Bodrângă, cu petrecerile la crâşmăriţa din Rădăşeni, pusul poştelor lui Oşlobanu, Mogorogea, distrugerea casei lui Pavel Ciobotarul şi pierderea purceilor, desfiinţarea şcolii de la Fălticeni.

           În partea a patra avem hotărârea Smarandei Creangă de a-1 trimite pe Nică la Seminarul Socola din Iaşi, „plecarea cu telegarii" lui Moş Luca, sentimentul de tristeţe cu care se desparte de locurile natale, de lumea copilăriei.

 

          b) Arta de povestitor a lui Ion Creangă constă în autenticitatea episoadelor, în măiestria de a surprinde tipuri umane, în profundul specific naţional, în umorul robust, în limbajul viu, colorat, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezintă categorii sociale, ca în estetica realistă, dar, prin însumare, sugerează prototipuri ca în estetica clasicistă, fiindcă au şi trăsături general-umane.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net