logare  |  registrare

Conspect control de gestiune

Conspect control de gestiunezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru mari, 29 octombrie 2013
Conspect control de gestiune
987 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Tema 1: Definirea, esenţa si conţinutul controlului de gestiune

  1. 1.      Noţiunea de control al unei organizaţii
  2. 2.      Definirea şi finalitatea controlului de gestiune
  3. 3.      Controlul de gestiune: activitatea profesională în cadrul unei organizaţii

 

1.Notiunea de control al unei organizatii

      Noţiunea de control este utilizată în ştiinţele organizaţiilor încă de la începutul sec.al XX-lea, cînd Taylor şi Faylor au atribuit conducerii întrprinderii şi funcţia de control.

Iniţial, prin controlul unei organizaţii s-a înţeles un control-sancţiune, adică o formă de control care are scopul de a verifica adecvarea unei norme prestabilite la rezultatul unei acţiuni.

Mai tîrziu, concomitent cu extinderea standardizării producţiei şi muncii, controlul a evoluat în sensul unui „control bugetar”, trecînd de la rolul de a supravegha producţia la cel de instrument al politicii previzionale a întreprinderii.  

Controlul unei organizatii este definit ca “un proces care, inainte de o actiune orienteaza, in cursul desfasurarii actiunii ajusteaza, si odata actiunea realizata, evalueaza rezultatele sale pentru a trage învăţăminte utile “(Boisselier,1999).

Orice organizatie (o intreprindere producatoare de bunuri, o banca, un spital public, o asociatie non-profit etc.) dispune de un ansamblu de dispozitive care au rolul de a oferi o asigurare a calitatii deciziilor si actiunilor, referential denumit control organizational.

Dupa cimpul de actiune a controlului, adica in functie de nivelurile de decizie si de actiune care intervin intr-o intreprindere, distingem:

  • Controlul strategic, care se ocupa de procesele si mijloacele ce permit managerilor sa-si fixeze si sa ajusteze optiunile strategice (in sfera controlului strategic intra stabilirea principiilor de elaborare a planurilor strategice, verificarea concordantei dintre planificarea strategica si celelalte dimensiuni ale functionarii intreprinderii, verificarea adaptarii strategiei firmei la ipotezele retinute privind evolutia mediului extern etc.). Controlul strategic vizeaza deciziile si actiunile strategice ale managerilor (cum ar fi achizitia unui concurent, obtinerea unui nou segment de piata etc.), cu efecte pe termen lung, intre momentul deciziei si aparitia consecintelor ei existind un decalaj de pina la 4-5 ani, fiind un control indreptat catre mediul extern al intreprinderii;
  • Controlul de gestiune, care permite directiei inteprinderii sa se asigure ca deciziile de pilotaj (ale caror consecinte apar la cel mult 1an), luate in diferite entitati ale firmei, sunt coerente intre ele si ca, pe termen scurt acestea concura la indeplinirea obiectivelor strategice. Pentru aceasta, controlul de gestiune se bazeaza pe tehnici de planificare pe termen scurt, pe un sistem de colectare si prelucrare a informatiilor si pe o procedura de masurare a performantelor;
  • Controlul operational, consta in asigurarea faptului ca operatiile elementare se deruleaza conform regulilor prestabilite si vizeaza activitatile de productie, politica de vinzari, activitatile administrative etc., fiind un control orientat catre interiorul intreprinderii. Controlul operational vizeaza deciziile operationale ale caror consecinte apar la un interval foarte scurt, de 1-6 luni.

Din cîte constatăm, controlul de gestiune serveşte ca legătură intre controlul strategic şi controlul de execuţie, fiind garantul trecerii de la termenul lung la cel scurt şi invers. Cele trei forme de control organizaţional trebuie văzute ca fiind interdependente, şi nu doar legate intre ele.

Astfel, controlul unei întreprinderi a evoluat de la formula de „control-sancţiune”  prin controlul costurilor şi bugetelor, către forma actuală ade control de gestiune, privit ca un proces prin care managerii îi influenţează pe alţi membri ai organizaţiei pentru a realiza strategiile organizaţiei.

Dar trebuie de conştientizat, că la întreprindere în afară de formle de control care sunt formaţizate (strategic, de gestiune şi operaţional), pentru care există planuri pe termen lung , bugete anuale, proceduri scrise, un departament de control intern etc., există şi alţi factori care influenţează deciziile şi acţiunile, cum sînt educaţia, cultura naţională, religia, experienţa profesională, trăsăturile de personalitate etc., factori ce determină existenţa unui „control invizibil”.

 

  2. Definirea şi finalitatea controlului de gestiune

 În literature de spocialitate, controlul de gestiune (management control, Engl; controle de gestion, fr.) este definit ca procesul prin care managerii se asigură că resursele sunt obţinute şi utilizate cu eficientă, eficacitate şi pertinenţă pentru realizarea obiectivelor organizaţiei. Din această definiţie rezultă că un sistem de control de gestiune inglobează atît un proces, cît şi o structură. Procesul constă din ansamblul de acţiuni intreprinse, iar structura priveşte adaptărule organizaţionale şi construcţiile de informare care facllitează procesul.

Definiţia controlului de gesiune presupune explicitarea unor termeni care o compun. Obiectivele organizaţiei cum sunt lansarea unui nou produs, accesul pe o piaţă nouă, achiziţia unui concurent, realizarea unei fuziuni etc., fixate cu ocazia formulării strategiei, constituie elemente date pentru controlul de gestiune. Totuşi achiziţia de noi experienţe ca urrnare a acţiunilor corective şi evoluţia permanentă a contextului îi pot conduce pe manageri la reformularea acestor obiective.

În definirea controlului de gestiune, termenul de eficienţă (efficiency, engl.; efficience, fr.) este utilizat in sens tehnic şi semnifică modul cum sunt utllizate resursele, adică, rezultatul obţinut pe unitatea de resurse angajate (efect/efort).Astfel, o maşină  eficientă este cea care produce o cantitate dată de utilităţi cu un consum minim de resurse sau cea care produce cel mai mare efect posibil cu o cantitate dată de resurse. Prin resursele intreprinderii trebuie să inţelegem toţi factorii antrenaţi in circuitul economic al intreprinderii: active fixe, stocuri, rcsurse financiare, informaţii, capital ecologic şi resurse umane.

Eficacitatea (effectiveness, engl.; efficacitL, fr.) reprezintă aptitudinea organizaţiei de a-şi atinge obiectivele fixate. Un centru de responsabilitate este considerat eficace in măsura in care îşi realizează obiectivele cu consumul cel mai redus posibil.

Corelarea obiectivelor intreprinderii cu mijloacele ridică problema pertinenţei, adică obiectivele (ca volum şi calitate) trebuie să fie fixate în raport cu mijloacele existente sau mobilizabile intr-un termen scurt.

Pentru elaborarea unui sistem de control de gestiune, managerii utilizează diferite instrumente de informare, care pot orienta acţiunea şi luarea deciziilor:

  • Informaţiile privind planurile pe termen mediu şi lung;
  • Studii economice punctuale;
  • Statistici extracontabile aferente operaţiilor curente;
  • Contabilitatea şi analiza financiară;
  • Tablouri de bord;
  • Sistemul de bugete al întreprinderii.

Pentru a fi utilă informaţia furnizată de controlul de gestiune trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici:

  • Să fie fiabilă - să dea o reprezentare cît mai bună a realităţii;
  • Să fie actuală – adică să fie furnizată în timp util;
  • Să fie completă – să indice toate elementele care ar permite luarea deciziei;
  • Să fie pertinentă – adaptată problemei vizate;
  • Să fie accesibilă – pentru persoanele ce trebuie să ia decizia.

 

Producerea de către controlul de gestiune a unor informaţii destinate deciziilor manageriale trebuie să fie condiţionată de raportul dintre costul informaţiei şi valoarea acestei informaţii pentru gestionari – valoare care ar trebui să fie superioară costului, însă uneori este dificil de măsurat.

 

3. Control de gestiune: activitatea profesională în cadrul unei organizaţii

 Organizarea controlului de gestiune

La nivelul unei organizaţii, controlul de gestiune reprezintă un sistem de informaţii necesar pentru luarea deciziilor de către manageri. Pentru toate tipurile de organizaţii, cu scop lucrativ (intreprinderile, care au ca scop obţinerea de profit) sau organizaţii non-profit (sunt constituite pentru furnizarea de bunuri şi servicii cu titlu gratuit, la costul factorilor sau la preţuri modice, sub costul de producţie, fiind finanţate din fonduri publice, .contribuţii benevole ale agenţilor economici şi indivizilor etc.), obiectivele controlului de gestiune sunt aceleaşi: coordonarea, pregătirea, asistarea şi urmărirea deciziilor, astfel incît organizaţia să-şi realizeze performanţa cea mai bună posibil. Trebuie ,să remarcăm că performanţa se defineşte in mod diferit intre cele două tipuri de organizaţii (intreprinderi şi organizatii non-profit). De exemplu, un management performant al unei firme de producţie de incălţăminte este apreciat prin prisma indicatorilor privind profitabilitatea, lichiditatea şi satisfacerea clienlilor. În schimb, performanţa managementului unei universităţi publice se apreciază in funcţie de alţi parametri, cum ar fi: costul mediu/an şcolarizare/student; incadrarea în fondurile publice la nivelul fiecărei structuri de cheltuieli; atragerea de resurse financiare, in afara fondurilor publice; oferta educatională la un anumit nivel de finanţare; rezultatele cercetării ştiinţifice finanţate din fonduri publice etc.

Modul de organizare şi de realizare a controlului de gestiune intr-o organizaţie economică depinde atît de mărimea firmei şi specificul activităţii, de competenţa echipei manageriale, cît şi de cultura de intreprindere. Altfel spus, nu  există modele standard de control de gestiune aplicabile în oricare intreprindere.

Într-o formulă ideală, controlul de gestiune este articulat intr-o manieră functională cu directia generală a firmei. În felul acesta, el îşi îndeplineşte  rolul de pregătire a deciziilor la toate nivelurile şi de coordonare a actiunilor, fără a fi perceput doar ca un instrument de supraveghere din partea structurii ierarhice, lnsă această situaţie se transpune in practică in funcţie de mărimea intreprinderii, după cum urmează:

 

  a) Într-un grup internaţional

Controlul de gestiune este instalat, pentru cea mai mare parte a timpului, la nivelul sediului societăţii-mamă (holdingului); deci avem de-a face cu o formulă relative centralizată de control de gestiune. Rolul său este acela de a primi informaţii de la diferite structuri (filiale, sucursale, reprezentanţe), necesare pentru elaborarea şi urmărirea realizării strategiei grupului. Această situaţie nu exclude existenţa unui control de gestiune descentralizat la nivelul filialelor, dar care vor avea competenţe restrînse şi vor trebui să aplice procedurile de control de gestiune stabilite de sediul central, servind ca sistem de furnizare a unor rapoarte regulate, in special privind indicatorii de performanţă. Raportul (reporting-ul) este procedeul de retransmitere de informaţii către sediul principal sau serviciul însărcinat  cu centralizarea datelor contabile şi financiare ale grupului.  El imbracă forma unui raport standard in care sunt retransmise grupului anumite informafii, cum sunt: date privind cifra de afaceri lunară, cheltuieli şi venituri specifice, costurile produselor, rate privind performanţa economică, financiară şi comercială etc. Conţinutul reporting-ului,variază in funcţie de nevoile informaţionale şi de organizarea contabilă a grupului.

Sub aspect tehnic, organizarea controlului de gestiune intr-un grup international întîmpină  anumite dificultăţi atît din cauza dispersiei geografice a diferitelor unităţi sau filiale, cît şi din cauza varietăţii activitiţilor desfăşurate de aceasta, mai ales atunci cînd concentrarea capitalului s-a făcut după o optică exclusiv financiară, pentru dispersarea riscului, conform principiului ,,nu pune toate oule intr-un coş". Astfel, este necesară delegarea unei părţi importante a responsabilităţilor către filiale sau unităti, sediul central conservînd numai controlul angajamentelor. Aceasta presupune ca managerii locali să aibă autonomia deciziei, exclusiv a deciziilor privind invstiţiile. De regulă, elaborarea bugetelor sub forma unei dezvoltări globale face obiectul unor discuţii intre sediu şi filiale. Pe de altă parte, exercitarea unui control de gestiune eficient presupune existenţa unui sistem de informare pertinent, la nivelul grupului. În acest scop, sistemele informaţionale şi procedurile de control de gestiune sunt standartizate pentru toate structurile, în vederea realizării agregării informaţiei la nivelul grupului. Deşi normalizarea contabilităţii firmelor la nivel mondial tinde să devină funcţională şi să asigure obţinerea de informaţii contabile comparabile, dar produse in diferite contexte naţionale, subzistă incă importante diferenţieri datorate particularităţilor. iuridice şi fiscale ale fiecărei ţări. De asemenea, pertinenţa informaţiilor furnizate pentru exercitarea controlului de gestiune intr-un grup internaţional depinde de ratele de schimb valutar şi de situaţia inflaţiei din diferite contexte naţionale. De aceea, in practica grupurilor multinaţionale, întocmirea rapoartelor se face într-o monedă stabilă şi comună pentru toate entităţile cuprinse in sistemul de reporting. În plus, în organizarea controlului de gestiune într-un grup multinational trebue să se ţină seama şi de factorii culturali locali, deoarece exercitarea actului de gestiune vehiculează  şi o componentă umană importantă.

 

b) intr-o intreprindere mare

Fucţia de control de gestiune trebuie poziţionată, in principiu, pe lîngă direcţia intreprinderii. Integrarea controlului de gestiune in cadrul unei direcţii ierarhice nu este totdeauna cea mai bună soluţie. Astfel, dacă exercitarea controlului de gestiune se face dintr-o structură (serviciu sau departament) aflată in subordinea direcţiei financiare sau contabile, această activitate riscă să se limiteze doar la unele activităţi de execuţie tehnică, precum operaţiile de întocmire a situaţiilor financiare, calculul costurilor, elaborarea bugetelor etc., in detrimentul funcţiilor de asistare şi sprijin in luarea deciziilor. În schimb, prin integrarea controlului de gestiune intr-o manieră ierarhică in organigrama firmei, aceasta riscă să fie perceput ca o funcfie ierarhică, situaţie care accentuează perceperea controlului de gestiune ca un instrument de supraveghere şi sancţiune.

De aceea, intr-o intreprindere mare se recomandă organizarea controlului de gestiune intr-o manieră funcţională.

 

c) Intr-o intreprindere mică sau mijlocie

De regulă, in intreprinderile mici şi mijlocii controlul de gestiune este foarte puţin formalizat. Cel mai adesea, acesta se organizează in cadrul serviciului de contabilitate sau directiei financiare, dacă există. În multe intreprinderi mici şi chiar mijlocii, sistemul informaţional este puţin dezvoltat şi nu se organizează o veritabilă contabilitate de gestiune, funcţia de gestiune fiind realizata prin adaptarea contabilităţii financiare la unele nevoi informaţionale ale managerului. De aceea, în aceste firme controlul de gestiune este asigurat de manager (administratorul intreprinderii) impreună cu contabilul firmei.

...

Tema 2: Aspecte generale privind controlul intern

Tema 3: Costurile complete ca instrument al controlului de gestiune

Tema 4: Ameliorarea metodei costurilor complete: costurile pe activităţi

Tema 5:  Costurile parţiale ca instrument al controlului de gestiune

Tema 6: Calculul şi analiza abaterilor de la costurile standarde

Tema 7: Controlul performanţelor întreprinderii  prin sistemul de bugete

Tema 8: Sisteme de urmărire a performanţelor firmei

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net