logare  |  registrare

Apariţia şi dezvoltarea filosofiei în Moldova

Apariţia şi dezvoltarea filosofiei în Moldovazoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru joi, 21 iulie 2011
Apariţia şi dezvoltarea filosofiei în Moldova
43.99 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 56
Descriere

Apariţia şi dezvoltarea filosofiei în Moldova

 

1. Premizele social-economice şi spirituale ale apariţiei şi dezvoltarea gîndirii filosofice în Moldova.
2. Dezvoltarea filosofiei în evul mediu în Moldova.
3. Filozofia în Moldova în sec. XVII – XVIII.
4. Filozofia iluminismului în Moldova. Gîndirea filosofică în sec. XIX-XX.


1.

         Gîndirea filosofică din Moldova cunoaşte o cale lungă de dezvoltare – de la primele elemente ale realităţii generalizate conştient pînă în zilele noastre. Veacuri de-a rîndul în Moldova în lipsa unei filosofii teoretice, înţelepciunea populară reprezenta vechea noastră filozofie. Creaţia populară, ce constituie o dezvoltare multiseculară şi multimilenară, constituie preistoria gîndirii teoretice. Arta poetică a poporului oglindeşte în imagini plastice concepţiile lui în diferite epoci ale dezvoltării istorice. Folclorul constituie un depozit al cunoştinţelor, al cugetelor maselor populare, este un fel de produs al timpului, esenţa cărora a fost concentrată în idei filosofice. Înţelepciunea populară a servit în trecutul îndepîrtat drept temelie pentru apariţia unor teorii filosofice mai mature. Creaţia poetică populară este o protofilosofie – filosofie primordială, apărută înainte de existenţa filosofiei ca ştiinţă, dezvoltîndu-se sub influenţa gîndirii colective.

         Legendele şi folclorul reflectă concepţia populară despre crearea universului, a omului, lumii animale şi vegetale. În creaţia populară se evidenţiază anumite elemente de reflexie filosofică, se exprimă în formă artistică a convingerii că lumea este materială, infinită şi veşnică. Concepţia populară reflectă artistic noţiunile despre caracterul obiectiv al lumii, cauzalitatea ce domină în ea, determinismul fenomenelor şi obiectelor lumii înconjurătoare.

 


2.

         În perioada iniţială de dezvoltare gîndirea filosofică din Moldova purta un caracter mitologico-religios şi nu prezenta un tot întreg. Literatura, cronicile bisericeşti şi letopiseţele au devenit purtătorii concepţiei despre lume din epoca feudalismului. Letopiseţele sau cronografia moldovenească include totalitatea cronicilor scrise în Moldova în sec. XV – XVIII.  În evoluţia cronografiei se deosebesc trei etape. Prima etapă este cronografia moldo-slavonă din sec. XV – XVI. Letopiseţele din acea perioadă se scriau în limba slavonă, în mare parte de către cărturarii bisericeşti din porunca domnitorilor. Cel mai vechi letopiseţ moldo-slavon – “Analele curţii lui Ştefan cel Mare” nu s-a păstrat în original. Analele au fost continuate de către Macarie, Eftimie şi Azarie. Etapa a doua ţine de sec.XVII şi este reprezentată de letopiseţele lui G.Ureche şi M Costin. Ele se scriu în limba română, au un caracter mai laic. A treie etapă se referă la sec.XVIII şi este reprezentată de letopiseţele lui I.Neculce.

Toate domeniile conştiinţei sociale, cultura din această epocă sunt pătrunse de spiritul religios creştin. Gîndirea filosofică din această e la fel ca fiinţa în corelaţie cu religia. Criteriul principal al filosofiei medievale îl constituie atît categoriile religioase, cît şi “limba religioasă”. O largă răspîndire capătă ideile umanismului care avea un caracter patriotic. Umaniştii moldoveni au pledat pentru independenţa patriei, au luptat împotriva jugului turcesc. Istoria devine un mijloc de exprimare a ideilor politice, de trezire a mîndriei  poporului pentru trecutul său glorios, pentru originea sa română. Interesul pentru originea neamului i-a făcut pe cărturarii români receptivi faţă de cultura umanistă, i-a îndemnat să studieze istoria, geografia, filologia şi filozofia clasică.

Grigore Ureche (1590-1647) în  “Letopiseţul Ţării Moldovei” afirmă, că istoria, păstrarea  trecutului îl deosebeşte pe om de animale, că istoria joacă în acelaşi timp rolul educativ şi cognitiv. G.Ureche este întemeietorul analizei istoriografice în cronografia moldovenească. Miron Costin (1633-1691) continue ideile predecesorului său. În lucrările “De neamul moldovenilor”, “Crobnica ţărilor Moldovei şi Munteniei”  schiţează ideile despre originea română a neamului nostru. În “Viaţa lumii”- poem de maditaţie filosofică – se pun probleme despre sistemul solar, dezechilibru cosmic, fericirea în viaţa omului. O mare contribuţie a avut-o şi Nicolae Costin (1660-1743), feciorul lui M.Costin. El proslăveşte pacea între popoare şi condamnă războaiele de cotropire, pleda pentru răspîndire ştiinţei, literaturei şi artei. Au contribuit la dezvoltarea culturii din sec. XVII mitropoliţii Petru Movilă (1596-1646), Varlaam (1590-1659) şi Dosoftei (1624-1693).

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net