logare  |  registrare

Constitutia

Constitutiazoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru smbt, 15 decembrie 2012
Constitutia
Autor: OLya
150.5 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 172
Descriere

Constitutia


Secţiunea 1. Noţiunea de constituţie

Concepţiile asupra constituţiei au variat de la o epocă istorică la altă. Este motivul pentru care, în conturarea noţiunii pot fi întâlnite unele dificultăţi, doctrina îmbrăţişând mai multe definiţii, unele descriptive, altele analitice.

În literatura de specialitate îndreptăţit s-a afirmat că, pentru a determina corect categoria de constituţie, trebuie să o abordăm atât din punct de vedere politic, cât şi din punct de vedere juridic. Din punct de vedere politic, constituţia: realizează sinteza evoluţiei societăţii, exprimând în acelaşi timp şi aspiraţiile colectivităţii constituite în stat; consacră o anumită formă de organizare a societăţii; determină şi garantează drepturile şi libertăţile individuale, limitând acţiunea puterii statale în raport cu cetăţenii. Din punct de vedere juridic, în definirea constituţiei trebuie să avem în vedere atât criteriul material, de conţinut, cât şi pe cel formal, care determină condiţii speciale de adoptare, modificare şi abrogare, şi stabileşte ierarhia actelor normative în sistemul dreptului.

Criteriul formal a fost mult timp omis din încercarea de conturare a noţiunii de constituţie. Revoluţionarii francezi, în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului din 1789, au proclamat că orice societate în care garanţia drepturilor omului nu este asigurată, nici separaţia puterilor stabilită, nu are constituţie.  Aveau în vedere, deci, numai conţinutul. Aceeaşi problemă se poate pune atunci când vorbim de constituţiile cutumiare, constituţii ce au o formă nu foarte bine conturată, cuprinzând reguli nesistemetizate într-un singur act juridic. Autorii englezi, când delimitează noţiunea de constituţie, fac referire numai la criteriul material, deoarece în Anglia sistemul politic s-a consolidat treptat iar instituţiile juridice s-au cristalizat în timp, forma cutumiară a constituţiei rezistând până în timpurile noastre.

 

Conţinutul constituţiei este complex şi variază de la o ţară de alta, fiind exprimat prin norme care reglementează cele mai importante relaţii în stat, stabilind: caracterele statului; principiile instituirii, organizării şi exercitării puterii de stat; drepturile personalităţii; autorităţile publice care contribuie în mod esenţial la exercitarea puterii de stat.

Caracterul de lege fundamentală al constituţiei derivă din conţinutul şi calitatea normelor juridice pe care le cuprinde. Aceste norme juridice se referă la principiile esenţiale pentru toate domeniile vieţii statale. De aceea legea fundamentală constituie baza juridică a întregii legislaţii şi temelia întregii organizări statale. Constituţia, în majoritatea statelor cunoaşte forme deosebite de adoptare, modificare şi abrogare. Constituţia se impune celorlalte legi, fiind în vârful ierarhiei sistemului de drept. Întregul edificiu juridic se construieşte pornind de la prevederile constituţionale care se impun atât autorităţilor publice, cât şi tuturor actelor normative.

 

În literatura de specialitate constituţia a fost definită ţinându-se cont de ambele criterii enunţate, în unele cazuri fără a implica în definţii ideologiile sau concepţiile filosofice. Constituţia poate fi considerată ca fiind:

- legea fundamentală a unui stat, constituită din norme juridice, investite cu forţă juridic supremă, şi care reglementează acele relaţii sociale care sunt esenţiale pentru instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii;

- actul juridic normative supreme, cuprinznd normele care au ca obiect de reglementare instituţionalizarea şi exercitarea puterii, norme adoptate în cadru unor proceduri specifice;

- legea fundamentală cu forţă juridică superioară celorlalte legi, care, reglementând, în mod sistematic, principiile structurii social-economice, organizarea şi funcţionarea statului, garantează material drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi stabileşte datoriile corespunzătoare acestor drepturi.

...

1. Constituţiile cutumiare

2. Constituţiile scrise

...

Secţiunea a 3-a Adoptarea, modificarea şi abrogarea constituţiei

 

1. Adoptarea constituţiei

Conţinutul şi scopurile constituţiei au determinat o formă specială de adoptare, care să pună în valoare supremaţia şi deosebirile faţă de alte legi.

Adoptarea constituţiei este un proces complex care cuprinde în principal: iniţiativa adoptării constituţiei, organul competent să o adopte şi modurile de adoptare.

 

Adoptarea constituţiei are lor în următoarele situaţii:

a)     odată cu formarea unui stat nou

Apariţia unui stat nou impune adoptarea unor reglementări  care au caracter politico-juridic solemn şi se referă la caracteristicile juridice esenţiale ale teritoriului, structura de stat, forma de guvernamânt, regimul politic, prin care se consacră existenţa unuei anumite populaţii pe teritoriul respectiv (mai mult sau mai puţin omogene din punct de vedere naţional), se prevăd principiile, normele si organismele de exercitare a puterii suverane, drepturile si îndatoririle cetăţeneşti.

b) în situaţia când în viaţa unui stat au loc schimbări politice structurale

Aceste schimbări se referă la regimul politic ori la reînnoirea fundamentală a bazelor politico-juridice, economice, la sistemul social- politic sau la desăvârşirea unităţii naţionale.

c) când în viaţa statului are loc o schimbare importantă cu caracter politic sau social economic care nu afectează esenţa statului sau a regimului politic

 

Într-o asemenea situaţie constituţia nu mai corespunde noilor realităţi social-politice şi nu mai oferă cadrul de realizare efectivă, eficientă, în beneficiul tuturor claselor sociale, intereselor generale sau a binelui comun al societăţii.

Iniţiativa adoptării constituţiei trebuie să aparţină acelui organism statal, politic sau social în măsură să cunoască cel mai bine evoluţia societăţii şi perspectivele sale. Unele constituţii prevăd cine poate avea iniţiativa adoptării unui astfel de act normativ, iar altele nu prevăd un asemenea lucru, el rezultând din sistemul normativ privind elaborarea legilor. Astfel iniţiativa poate aparţine poporului, executivului sau parlamentului, sigur, în condiţii speciale faţă de iniţiativa în cazul celorlalte legi.

De regulă constituţiile se adoptă de către puterea constituantă, adică organul, care, beneficiind de o autoritate politică specială, are dreptul de a adopta constituţia. Puterea constituantă poate fi originară, atunci când nu există constituţie în vigoare, sau instituită, adică acea putere a cărei organizare şi funcţionare este prevăzută de constituţie. 

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com