logare  |  registrare

Extinderea Uniunii Europene spre ţările din Europa Centrală şi de Est

Extinderea Uniunii Europene spre ţările din Europa Centrală şi de Estzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru vineri, 10 februarie 2012
Extinderea Uniunii Europene spre ţările din Europa Centrală şi de Est
236.5 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 112
Descriere

Extinderea Uniunii Europene spre ţările din Europa Centrală şi de Est


1 Poziţii şi opţiuni potenţiale privind lărgirea Uniunii Europene

2. Strategia Uniunii Europene privind lărgirea spre Est: consideraţii generale

3. Principalele măsuri ale strategiei de pregătire a aderării

4 Criteriile generale de aderare la Uniunea Europeană şi direcţiile principale de acţiune

5. Efecte ale integrării ţărilor Europei Centrale şi de Est în Uniunea Europeană 

 

    Încă din primii ani ai tranziţiei, discuţiile dintre reprezentanţii guvernelor ţărilor est-europene (TECE) şi cei ai Uniunii Europene (UE), cu privire la o posibilă aderare a primelor, s-au purtat pe terenul confruntării unor opinii foarte diferite la nivel comunitar.

    Un curent de opinie din Europa de Vest era susţinătorul poziţiei că TECE trebuie să atingă un  nivel de dezvoltare comparabil cu cel al ţărilor din UE înainte de aderare. O asemenea abordare nu a existat la nici o altă lărgire anterioară a UE. Majoritatea ţărilor care au aderat anterior au dorit să devină membre cu drepturi depline tocmai pentru că au văzut în această nouă poziţie calea de a atinge un nivel mai ridicat de dezvoltare economică.

    O altă abordare era aceea în care problemele de securitate erau separate de cele economice (era specifică mai cu seamă opiniilor franceze). Este evident că o asemenea abordare este nepotrivită, deoarece stabilitatea politică şi militară a Europei va depinde în mod fundamental de ajustările economice mai cu seamă de cele din Europa Centrală şi de Est (precum şi din Rusia şi CSI).

    O altă idee era aceea de a oferi TECE o aderare în trepte: drepturi depline în anumite domenii (cele importante pentru UE, ca de pildă cooperarea politică şi în domeniul securităţii), dar excluderea participării acestora de la altele (ca politica agricolă comunitară – PAC).

Evident că şi această abordarea este inacceptabilă pentru ţările în tranziţie.

    Alte cercuri au promovat ideea unei integrări mai laxe între TECE şi ţările dezvoltate, altele decât aderarea la UE: participarea la OCDE, apartenenţa la SEE etc.

Şovăielile primilor paşi.

    După cum se exprima Richard Baldwin, profesor de “Economie internaţională” şi director de program la Center for Economic Policy Reasearch, Londra, “dacă ţările est-europene şi-au exprimat în mod repetat şi clar voinţa politică de a realiza integrarea, Uniunea Europeană a tratat această problemă ca pe o problemă mai puţin urgentă, doar din 1995 părând că abordează mai ferm această problemă”.

    Deşi începând cu anul 1993 conferinţele la nivel înalt ale UE (Copenhaga, iunie 1993, Essen, decembrie 1994) au abordat în mod sistematic problema viitoarei aderări a TECE modul de abordare nu a transmis acestora semnale clare cu privire la viziunea UE asupra acestei probleme.

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net