logare  |  registrare

Cordul

Cordulzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru joi, 03 noiembrie 2011
Cordul
76.05 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 110
Descriere

Cordul (inima)


        Structura cordului. Cordul (cor) este un organ muscular cavitar de formă conică (fig. 87). El este situat în cavitatea toracică posterior de stern, în mcdiastinul anterior. In jumătatea stângă a cutiei toracice se află 2/3 ale cordului, iar 1/3 se localizează în partea dreaptă. Se consideră că dimensiunile cordului corespund mărimii pumnului fiecărui individ. Baza inimiii este "orientată posterior şi în sus, iar porţiunea mai îngustă —vârfiui — este îndreptat înainte, în jos şi spre stânga. Distingem în cord trei feţe: anterioară—faţa sternocostal şi inferioară — faţa diafragmatică. Pereţii cardiaci sunt formaţi din trei straturi Stratul intern' al cordului —endocârdul— tapetează cavităţile cordului pe dinăuntru, excrescenţele sale formând valvele inimii. Endocârdul este constituit dinfr-un strat fin de celule endoteliale aplatizate şi netede.

     Stratul mijlociu al cordului — miocardul — este format din ţesut muscular striat special (cardiac). Deşii muşchiul cardiac este constituit din fibre striate, contracţiile lui se efectuează involuntar, în miocard se disting două porţiuni: musculatura atriilor, mai puţin pronunţată, şi musculatura puternică a ventriculelor. Fasciculele musculare ale atriilor şi ventriculelor nu concresc între ele. Consccutivitatca contracţiilor atriilor şi ventriculelor sunt asigurate de sistemul conductor al cordului, alcătuit din fibre musculare cu o structură deosebită. Aceste fibre formează în miocardul atriilor— şi ventriculelor noduli şi fascicule.

    Stratul cardiac extern al cordului — epicardul— acoperă suprafaţa externă a organului şi porţiunile paracardiac ale aortei, trunchiului pulmonar şi venelor cave. El este format dintr-un strat de celule de tip cpitelial şi reprezintă lamela internă a pericardului scros, iar foiţa externă a tunicii seroase constituie pcricardul. între lamela internă (viscerală) şl lamela externă (parietală) ale pcrkiardului se află o cavitate fantiformă plină cu lichid seros, care contribuie la diminuarea frecării în timpul contracţiilor cardiace.

      La om, cordul se împarte prin intermediul unui sept longitudinal în două jumătăţi — dreaptă şi stângă, care nu comunică între ele. In porţiunile superioare ale ambelor jumătăţi sunt situate respectiv, atriul (atrium) drept şi atriul stâng, iar în cele inferioare — ventriculul (ventriculus) drept şi ventriculul stâng. Aşadar, cordul la om arc patru compartimente: două atrii şi două ventri­cule. Fiecare atriu comunică eu ventriculul respectiv prin orificiul atrioventricular. Atriilc sunt prevăzute cu nişte prolabări — auricula dreaptă şi auricula stânga. Peretele ventriculului stâng este mult mai gros decât peretele ventriculului drept  (rezultat al dezvoltării mai puternice a miocardului). Pe suprafaţa internă a pereţilor vcntncilari drept şi stâng se află muşchii papilari, care reprezintă excrescenţe ale miocardului.în atriul drept se varsă, prin vena cava superioara şi vena cavă inferioară, sângele venos ce revine de la toate organele cordului. Tot aici se deschide şi sinusul coronar al corpului, acesta colectând sângele venos de la ţesuturile proprii ale cordului. In atriul stâng se varsă patru vene pulmonare, care aduc sânge arterial de la plămâni.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net