Lucian BLAGA 1895-1961

poetul filosof şi filosoful poet 

     Lucian Blaga este una dintre cele mai complexe personalităţi ale culturii române moderne. Poet, filosof, eseist, dramaturg, Blaga a exprimat ma-rile nelinişti ale spiritului modern, opera sa fiind dominată de o construc-ţie echilibrată şi armonioasă, cu semnificaţii profunde şi trăiri intense.

Lucian Blaga s-a născut la 9 mai 1895, în comuna Lancrăm-Sebeş, județul Alba, fiind al nouălea copil al Anei Moga, de origine aromână, şi al lui Isidor Blaga. Tatăl era preot ortodox în sat, ca şi bunicul, dar pasiunea sa ulterioară şi definitivă urma să fie lectura. însuşi poetul a afirmat:

,,Pe tata nu l-am pomenit decât ca pe un pasionat om al cărţii". Unchiul său, Iosif Blaga, este cunoscut ca estetician şi teoretician literar.Copilăria fericită petrecută la Lancrăm a determinat dezvoltarea ulterioară viziunii lui Blaga asupra satului. Vacanţa de vară petrecută la 8ani Munţii Sebeşului i-a relevat un univers nou, cu puternice ecouri în opera viitorului poet.

        A  fost mut până la 4 ani, restul vieţii fiind caracterizat printr-o înclinare spre interiorizare şi o tăcere izbitoare. Foarte sensibil la receptarea impresiilor venite din exterior, reacţiile sale nu au căpătat expresie fonetică  până la un moment dat, când copilul cedează rugăminţilor ma-mei și vorbeste  limpede şi fără poticneli. Deci recepţia şi analiza datelor se produc, dar cu o asemenea intensitate, încât momentul răspunsului este întîrziat de o mai adâncă prelucrare interioară.

      Urmează şcoala primară în locul de baştină, continuându-şi studiile în Sebeș-Alba (oraş situat la doar 4 km de satul natal), cursurile fiind predate în  limba germană. Din cercetarea registrului matricol al acestei școli rezultă o situaţie şcolară excelentă sau foarte bună (clasa a Ill-a), fiind prunul sau al doilea clin clasă. Primul mare poet descoperit de Blaga este F. Schiller, patronul spiritual al şcolii.

în 1906 îşi începe studiile la Liceul Andrei Şaguna din Braşov, unde este un elev strălucit, clasificat aproape întotdeauna întâiul. Face lecturi variate: citeşte Goethe (Faust fiind „lectura decisivă" a vârstei sale de formaţie), Schiller, Alecsandri, Caragiale, Creangă, Eminescu, Sadovea-nu şi multă filosofie: Spinoza, Schopenhauer, Platon, filosofia indiană.

      În 1909 familia se instalează definitiv la Sebeş, adolescentul despăr-ţindu-se de satul natal, în care va reveni, din când în când, pe parcursul întregii vieţi, afirmând că „veşnicia s-a născut la sat" {Sufletul satului).

Prima sa călătorie întreprinsă în 1910 în străinătate, într-o excursie şcolară (Constantinopol, Atena, Napoli, Pompei, Roma, Veneţia, Buda­pesta) îi trezeşte interesul pentru artele plastice.

Continuă prin lecturi formaţia sa ştiinţifică şi filosofică. Primele lui încercări filosofice sunt Despre număr şi despre judecăţile matematice, Reflexii asupra intuiţiei lui Bergson (publicate în Românul din Arad).

     În 1914, după ce îşi ia bacalaureatul „foarte bine", preconizează să-şi continue studiile la una din universităţile din Germania. Izbucnirea răz­boiului îi schimbă planurile: Blaga se înscrie la Seminarul Teologic din Sibiu, pentru a nu fi înrolat în armata austro-ungară. în 1917, după absol­vire, îşi începe studiile la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Viena (specialitatea secundară fiind biologia). în anii de studenţie, frecventează cursuri de istoria artelor şi de estetică, scrie eseuri şi însemnări filosofice pentru publicaţiile din Arad şi Bucureşti. în 1920 obţine titlul de doctor în filosofie, pentru teza Cultură şi cunoştinţă (Kultur und Erkenntnis).

La 1 decembrie 1918 Blaga participă la istorica Adunare Naţională de la Alba-Iulia, care a împlinit idealul tuturor românilor.

În decembrie 1920, în urma unei mari iubiri începute în 1916, se căsătoreşte cu Cornelia Brediceanu (cu care va avea peste 10 ani o fiică, Dorii), tânăra familie stabilindu-se la Cluj. Intrând în diplomaţie, este ata­şat de presă şi consilier la legaţiile României din Varşovia (1926), Praga (1927-1928), Berna (1928-1932, 1937-1938) şi Viena (1932-1937), iar apoi ministru plenipotenţiar la Lisabona (1938-1939). în această perioa­dă, colaborează nu doar cu publicaţiile din ţară, ci şi cu cele din Polonia, lilveţia, Cehia, Germania în special cu articole despre cultura română.