logare  |  registrare

Algoritmii de formare a codurilor

Algoritmii de formare a codurilorzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru miercuri, 12 octombrie 2011
Algoritmii de formare a codurilor
1.59 MB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 106
Descriere

Algoritmii de formare a codurilor


   1.1 Coduri de clasa 1B2B

      La analizarea problemei de formare a algoritmilor de codare a clasei 1B2B este comod de a considera că impulsurile au formă drepunghilară şi durata lor este T sau T/2 (în afara RZ – 25%, în care durata impulsului elementar este T/4). Menţionăm că impulsurile elementare în linie diferă semnificativ de forma dreptunghiulară, şi ele foarte des sunt arpoximate cu forma gaussiană, trapezoidală etc. În aceste coduri frontul anterior al impulsului coincide cu hotarul sau jumătatea intervalului de tact.

     În STIFO cînd codul în linie reprezintă un semnal în 2 nivele cu amplitudinea A, varietatea de elemente de diferit tip a videosemnalelor este egală cu 4 .

desen

      La transmiterea „1” şi „0” a succesiunii iniţiale pot fi utilizate combinaţiile oricăror elemente ale videosemnalului. Astfel numărul semnalelor binare compuse din elementele S1(t), ..., S4(t) va fi egală cu C42=6. Astfel codul lineic, în dependenţă de algoritmul de formare este compus din combinaţii ale elementelor Si(t), Sj(t) (relaţia 5.8).

       În coder formarea codului linear are lor prin metoda transformării relative sau absolute. În cazul transformării absolute se determină consecutivitatea concretă a semnalului informaţional pentru fiecare element de cod posibil, adică „1” şi „0” din consecutivitatea informaţionalî iniţială sunt respectiv nivelul superior şi inferior al semnalului. În cazul formării codului după metoda relativă, valoarea elementului dat al codului lineic este determinată de valoarea elementului consecutivităţii iniţiale şi de unul dintre elementele precedente ale aceleiaşi consecutivităţi. De exemplu dacă „1” îi corespunde repetarea elementului precedent al semnalului (păstrarea stării nivelului), atunci „0” îi corespunde apariţia alternării semnalului (trecere la alt nivel, schimbarea stării). Este posibi să fie şi invers – „0” să-i corespundă păstrării stării nivelului, iar apariţia alternării stării nivelului să-i corespundă „1”. Reieşind din aceasta numărul simbolurilor relative deasemenea este egală cu 6.

     Diagramele de formare ale codurilor fără surplus şi a codurilor de clasa 1B2B sunt prezentate în fig.5.3. Semnalele prezentate în fig.5.3(а-в) reprezintă variantele de codate fără surplus a consecutivităţii iniţiale. În aceste coduri este posibilă orice combinaţie, astfel că detectarea erorilor în funcţionarea regeneratorului după semnalul de ieşire este exclusă. Aceste semnale sunt notate cu literele latine NRZ (Non Return to Zero). În prima variantă de codare (fig.5.3 a), „1” şi „0” ale semnalului iniţial sunt prezentate respectiv ca nivelul superior şi inferior ale semnalului. Acest tip de codare este numit absolut şi este notat cu litera latină L. De fapt codul fără surplus de tipul NRZ-L serveşte în calitate de cod primar (pentru semnalele PCM). În al doilea caz de codare (fig.5.3 b) simbolului „1” NRZ-L al succesiunii iniţiale îi corespunde menţinerea stării elementului anterior în consecutivitatea semnelului transformat, iar simbolului „0” îi corespunde apariţia alternării nivelului în comparaţie cu elementul anterior din codul transformat. Acest cod se numeşte relativ şi se notează cu litera alfabetului latin S (NRZ-S). Al treilea caz al codului relativ este cînd păstrarea stării îi corespunde simbolului „0” al consecutivităţii iniţiale, iar alternarea stării este notată cu „1”, acest cod fiind notat cu M (NRZ-M).

      Spre deosebire de codurile fără surplus de tipul NRZ, la formarea codului RZ-50% (Return to Zero), (fig.5.3, в), pentru apărarea de zgomotele dintre simbolurile semnalului sunt prevăzute intervale de protecţie cu durata T/2. acest cod poate fi definit şi ca cod binar cu surplus cu frecvenţa de tact, fTL=2/T, în care din patru blocuri binare posibile (00, 01, 10, 11) ale coduriler clasei 1B2B sunt utilizate doar „00” şi „01”.

...

1.2 Codurile clasei mBnB

1.3 Analiza, compararea şi alegerea codurilor

1.4 Scremblarea semnalelor

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com