logare  |  registrare

Martha Bibescu

Martha Bibescuzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru luni, 19 septembrie 2011
Martha Bibescu
37.21 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Martha Bibescu


          Martha Bibescu se impune în aria literaturii şi culturii europene prin romane, eseuri, cugetări, poeme în proză, note de călătorie, evocând personalităţi ale culturii universale, pe care le-a cunoscut: Anatole France, Paul Valery, Paul Claudel, Jean Cocteau, Marcel Proust. Unele sunt semnate cu pseudonimul Lucile Ducaux. Este descendentă din fa­milia domnului moldovean Constantin Mavrocordat şi căsătorită cu prinţul George Valentin Bibescu. Din cele peste patruzeci de cărţi publicate, menţionăm pe cele mai importante: Cele opt raiuri (Les Huit Paradis, 1908 - Premiul Academiei Franceze) Alexandre Asiatique, Izvor, ţara sălciilor (Isvor, la Pays des Saules, 1923), Papagalul verde (Le Perroquet vert), Catherine (1927), Destinul lordului Thomson (1927), La bal cu Marcel Proust (Au bal avec M. Proust), dar şi faptul că a fost membră a Academiei Regale din Bruxelles. Dragostea ei pentru ţară o găsim deplin exprimată în Izvor, ţara sălciilor, din care culegem un fragment semnificativ:

Va veni o zi când se va da atenţie acestui popor, care n-a fost încă luat în seamă. Din această ţară, îngropată în tăcere, se vor auzi, înălţându-se cântece şi muzică. Neamul acesta se va naşte, după o mie de ani de fiinţare, şi lumea va fi uimită ca de o minune, când va afla în sfârşit tot ce a ştiut el despre conştiinţa universală.

          Bucuriile acestui popor au rămas ascunse, nenorocirile lui n-au fost vestite. Nimeni n-a scris cărţi despre mitologia lui. Istoria lui n-a fost cunoscută. Totuşi, aceşti oameni au avut poate mai mult decât alţii geniul mitului, care îi făcu să întruchipeze toate sentimentele omeneşti în felul cel mai ingenios. Dar pentru că aparţin unei religii care îi opreşte de la chipurile cioplite, n-au avut nicicând libertatea de a da frumoaselor închipuiri o formă palpabilă, cum au făcut fericiţii elini, fericiţii francezi".

        Autoarea este încântată de miturile, portul, obiceiurile, datinile, basmele, poeziile, originalitatea culturii populare româneşti. Ea redă un mit despre care cercetătorii în folclor nu spun nimic. Matcaleu, fratele Paştelui sau „Pastelemezin " ca zeu al prieteniei: „ Credincioşii lui se întrunesc ca să-l prăznuiască, sau mai bine zis ca să-l facă martor legămintelor lor, sub cel mai bătrân pom înfloritor din partea locului. Aici se leagă minunatele prietenii, care în tinereţe unesc cutare fată cu cutare alta, cutare flăcău cu prietenul lui, ales şi preţuit între toţi". Expresia „s-au prins fraţi" sau „s-au prins surori" înseamnă că au încheiat o unire mistică, sub oblăduirea geniului tinereţii, care prezida la aceste cununii sufleteşti, ce „seprăznuiesc în fiece an la Izvor".

          Cei doi ce se leagă astfel împart un ban de argint tăiat în două. Ambii prieteni trebuie să păstreze cu grijă jumătatea, căci acest zălog va fi cerut până în ceea lume.

          Mănâncă din aceeaşi pâine şi beau din acelaşi pahar, rostind cuvintele consacrate: „Unu pentru celălalt, fraţi vom fi,/De-acum nainte şipân' om muri". îşi pun coroniţe de salcie şi-şi dau sărutul împărtăşaniei şi prietenia devine ca „o căsătorie nedesfăcută". Ei devin: „Fraţi de cruce, fraţi de sânge, astfel lise vor zice. împart între ei o cruce, ba merg până a-şi face răni uşoare spre a se amesteca sângele".

       Dacă se întâmplă ca unul dintre fraţi să moară, credinţa este că el ar putea trage după sine pe celălalt şi de aceea un alt tânăr îşi ia asupra lui legământul celui mort. Jurământul se face în faţa sicriului deschis. Jumătatea de ban se pune în sicriu. Se leagă cu un lanţ închis, cu un lacăt braţul stâng al celui mort de braţul drept al celui viu, şi după ce se încheie slujba religioasă de înmormântare, se face substituţia de către cel ce i-a luat locul. Se invocă numele Domnului Iisus Hristos, al Preasfintei Fecioare, rostindu-se apoi cuvintele: „Aşa cum am descuiat eu lanţul, tot aşa să fie dezlegat jurământul, care lega pe frate-meu cu frate-său răposatul. Fac ca în lumea aceasta să se desfacă, să se despartă, să se dezlege, să se desprindă. Amin!"

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net