logare  |  registrare

Eugen Ionescu - Cântăreaţa cheală

Eugen Ionescu - Cântăreaţa chealăzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru luni, 19 septembrie 2011
Eugen Ionescu - Cântăreaţa cheală
42.68 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Eugen Ionescu - Cântăreaţa cheală


      1. Cântăreaţa cheală este o dramă absurdă, nonconformistă, care are „spiritul contradicţiei "ca. temă, iar ca idee mesajul că orice egoism împins la maximum duce la crearea unei lumi absurde, fiindcă „libertăţile insului" sau „drepturile omului" sunt un mod de a distruge societatea.

        Subiectul este o farsă, aşa cum democraţia, libertatea, egalitatea şi toate lozincile patriotarde sunt minciuni absurde, fiindcă în spatele lor se găseşte „spiritul contradicţiei", atribuit de domnul Smith ceasului. Spiritul contradicţiei este, de fapt, duhul satanic sintetizat în pseudolegea unităţii şi luptei contrariilor, formulată de satanistul Marx. Scriitorul construieşte dialogurile şi modelul de viaţă pe această lege, arătându-i caracterul viclean, absurd şi satanic.

         De aceea dialogul dintre domnul şi doamna Smith este absurd, de aceea dialogul dintre domnul şi doamna Martin este absurd, de aceea venirea căpitanului de pompieri este absurdă, de aceea fabulele pe care le spun sunt absurde, de aceea titlul piesei este absurd, de aceea finalul este absurd, fiindcă, dacă lumea nu ar fi construită pe legea armoniei şi echilibrului, ci pe legea unităţii şi luptei contrariilor, pe legea negării negaţiei şi pe alte absurde fantasmagorii filosofico-iudaice-satanice, lumea s-ar autodistruge.

        Copilul soţilor Martin are un ochi roş şi unul alb, adică cele două contrarii, care au dus la războiul civil din Rusia, cele două conştiinţe sociale contradictorii, care s-au născut din absurda, satanica şi vicleana ideologie materialist-dialectică. Ea viza, de fapt, o distrugere a unei lumi, ceea ce s-a şi întâmplat.

          Teatrul lui Eugen Ionescu este o gravă meditaţie într-o haină absurdă, este un teatru expresionist, împins la extrem, până la ultimele consecinţe, până la absurd, spre a se reliefa din plin problemele acute ale lumii contemporane. Nu arta care reflectă realitatea este absurdă. Ea nu este decât oglinda, conştiinţa de sine a unei lumi absurde. Nu oglinda, care spune adevărul, ci realitatea socială trebuie schimbată. O lume, când trăieşte pe conceptul de cârpe diem, îşi pierde sensul de a fi, se autodistruge, este sortită pieirii. Cântăreaţa cheală este conştiinţa socială, care a putut accepta marxismul, freudismul, darwinismul, fascismul, comunismul, sinagogile Satanei şi alte forme de alienare socială.

        Cântăreaţa cheală este, după cum mărturiseşte autorul în Note şi contranote, o imagine a societăţii burgheze, care trăieşte cu idei primite de-a gata, conformistă, şi ajunge inevitabil „la limbajul său automat". Textul este realizat din expresii standard, din clişee verbale tocite. Eroii vorbesc „pentru a nu spune nimic". Ei nu mai au viaţă lăuntrică; ei au fost distruşi de mecanismul vieţii pragmatice, de traducerea în fapt a unui concept despre lume şi viaţă, exprimat prin cârpe diem. Cei doi Smith, cei doi Martin nu mai ştiu „să vorbească", pentru că nu mai ştiu să gândeascăâ şi nu mai ştiu să gândească, pentru că nu mai ştiu să se emoţioneze, nu mai au pasiuni, nu mai ştiu să existe, pot deveni oricine, orice, deoarece, nefiind, ei nu sunt decât ceilalţi, lumea impersonalului, pot fi schimbaţi între ei: putem să-1 punem pe Martin în locul lui Smith şi nu se va băga de seamă. Personajul tragic nu se schimbă, se sfarmă ca Antigona. El este el, este real. Personajele comice sunt oamenii care nu există.

         Aici este deosebirea fundamentală faţă de eroii lui I.L.Caragiale, care cred că mai există, că au identitate, personalitate, că mai sunt vii.

          Piesa a fost interpretată ca o farsă. Scriitorul a plecat de la automatismul expresiilor din manualul de limba engleză, pe care dorea s-o înveţe. El descoperă un adevăr că „autorul nu trebuie să fie original, ci să spună adevărul obiectiv". 

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net