logare  |  registrare

Eugen Barbu — Groapa

Eugen Barbu — Groapazoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru luni, 19 septembrie 2011
Eugen Barbu — Groapa
34.7 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Eugen Barbu — Groapa


        Romanul Groapa are ca temă viaţa socială sordidă a periferiilor bucureştene, iar ideea este că o lume de declasaţi, delincvenţi, rataţi, trebuie asanată de un proces adânc de înnoire socială. De aici aderenţa scriitorului la ideile comuniste.

        Subiectul este naturalist şi surprinde viaţa unui cartier din Bucureşti, Cuţarida, o parafrază la Cuţitul de argint, aşezat cândva la o margine a oraşului. Eroii romanului sunt oameni săraci, rataţi, care trăiesc în perioada interbelică pe fostele gropi de gunoaie ale oraşului, deci într-un loc blestemat, fiindcă şi ei sunt nişte blestemaţi ai sorţii: gunoieri, delincvenţi, puşlamale, derbedei, un cârciumar.Lor li se adaugă câţiva lucrători de la ITB, ceferişti.

         Grigore, vătaful gunoierilor, şi nevasta sa Aglaia sunt primii veniţi care şi-au făcut un bordei lângă groapa Cuţaridei. El supraveghează munca gunoierilor, ţine evidenţa camioanelor de gunoi, organizează activitatea ţiganilor care strâng cârpe sau sticle. Treptat, maidanul s-a umplut de colibe de lut, de nevoiaşi cu copii mulţi ce nu puteau plăti o chirie sau nu-şi puteau plăti o casă în altă parte. Iarna locul era pustiu, gunoierii plecau în alte părţi. Grigore împletea mături de nuiele ajutat de Aglaia.

     Este romanul naşterii unei lumi suburbane, dar şi subumane. Atmosfera romanului este naturalistă, dură, cu situaţii tragice, cu „felii de viaţă" semnificative: nuntă, naştere, moarte, datini, negustori, banditism, viaţa unor instituţii şi întreprinderi. Se surprinde chiar o grevă a celor de la ITB. Grigore este aspru şi taciturn, dar Aglaia îşi face un crez din ajutorarea celorlalţi. Groapa devine un cartier. Stere Dragănoiu deschide o cârciumă, unde se adună borfaşii ca Paraschiv, parlagiul Marin Pisică, Gheorghe banditul, dar şi câţiva oameni oneşti, rătăciţi în această lume degradată, în care, ca Maksim Gorki, autorul caută să găsească un rest de omenie.

         Apar scene tragice. Nişte ţigani lăutari sunt surprinşi de viscol şi mâncaţi de lupi, sau se arată cum nişte delincvenţi se omoară între ei. Este surprins momentul când se trage în muncitorii de la ITB, fiindcă fac grevă. Romanul implică o meditaţie dură pe tema destinului şi a condiţiei umane. Numele eroilor este semnificativ. Cârciumarul poartă numele Stere (măsură), preotul se numeşte Metru, pungaşii sunt: Bozoncea, Oacă, Codaşul, Paraschiv, Didină, Titi Aripă, Sandu Mânâ-Mică, Gheorghe Treanţă, ca în romanele lui G.M. Zamfirescu. Este folosit un limbaj cu termeni de argou de mahala. Dialogul este concentrat, veridic, nervos. Cuvântul devine o armă de luptă. Comentariul epic este aproape eliminat. Faptele sunt expuse ca într-un reportaj.

Păreri:
  • 4 din 5 stele! Autor: Vizitatorul | 01.11.2013
    Nu mai tin minte in ce parte a romanului este evocata greva ceferistilor. Imi poate aduce aminte cineva?
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net