logare  |  registrare

A. E. Baconsky — Echinoxul nebunilor

A. E. Baconsky — Echinoxul nebunilorzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru luni, 19 septembrie 2011
A. E. Baconsky — Echinoxul nebunilor
35.11 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

A. E. Baconsky — Echinoxul nebunilor


       Echinoxul nebunilor este o povestire suprarealistă, dintr-un ciclu care cuprinde: Farul, Fuga pietrarului, Cel-mai-mare, Aureola neagră, înceţoşatul, Orfeu, Bufniţa, Artiştii din insulă, Ultimul rol, Cimitirul piraţilor. Tot acest ciclu prefigurează elementele care vor intra în alcătuirea romanului Biserica Neagră.

       Textul are cinci momente stranii, cu multe elemente poetice, prefigurând ca într-un coşmar o stare de delir, provocată de o scrisoare a unui bătrân servitor, care-l previne pe locutor că vine un străin, ca să-1 ucidă pe fratele său cel mai mare. Totul se va întâmpla la vremea echinocţiului de toamnă, când încep furtunile. El va auzi glasurile celor ce se vor chema ca fraţi din aceeaşi mamă, ca să se adune şi să-1 apere pe cel întâi născut dintre fraţi. Primul moment este deci al intrigii, al scrisorii. Al doilea moment este al chemării. El vede pe cei trei fraţi pe chei. Păreau a avea aceeaşi vârstă; aveau plete mari, care le fluturau în vânt. Când locutorul încearcă să le explice neliniştea lui în legătură cu scrisoarea primită, ei îşi iau chitarele pe care le ţineau la spate şi încep să cânte, scoţând din când în când strigăte, apoi se depărtează. Este o imagine de vis, fiindcă cei trei îmbrăcaţi în alb par nişte figuri mitologice.

        In momentul sau visul al treilea, avem trei actori ambulanţi, care pregăteau un fel de spectacol, o tragedie despre fiul tânăr al unui rege, care şi-a ucis mama, despre o răzbunare între fraţi. Vorbeau într-o limbă pe care locutorul o învăţase în copilărie. Locutorul încearcă să-i urmărească, dar ei dispar. Al patrulea moment sau vis se deplasează pe chei în furtună, unde cei trei actori par a-l aştepta pe locutor să vină şi să-i prezinte spectacolul unic pentru care au venit. Locutorul îşi dă seama că el cunoştea piesa: „că am jucat-o eu însumi cândva". De aceea el ia rolul celui de-al patrulea personaj care lipsea. Năvălesc cei trei cântăreţi cu chitarele şi se face o învălmăşeală. Actorii fug goniţi de cântăreţi, dar unul se desprinde dintre ei şi vine spre locutor, care înţelege că e cel ce a venit să-şi aducă la îndeplinire răzbunarea şi că primul născut dintre fraţii vrăjmaşi este el. Urmează o altă încăierare, în care povestitorul este rănit.

      In momentul cinci, cei trei cântăreţi devin trei salahori, care se prefac că nu-l cunosc. Plimbându-se pe malul mării, văd cum pescarii aduc la mal cadavrul unui bărbat înfăşurat într-o pelerină şi constată că este el. Un pescar îi smulge din spate cuţitul şi—l aruncă pe nisip. Pescarii iau cadavrul într-o barcă şi se duc să-l arunce în larg, în timp ce povestitorul constată că, de fapt, cuţitul cu mânerul de fildeş, încrustat cu argint, era al lui.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net