logare  |  registrare

Nicolae Labiş — Mioriţa

Nicolae Labiş — Mioriţazoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru luni, 19 septembrie 2011
Nicolae Labiş — Mioriţa
34.39 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Nicolae Labiş — Mioriţa


        Mioriţa este o parafrază a baladei populare Mioriţa, având ca temă motivul comuniunii dintre om şi natură. Ideea este că destinul naţional tragic al poporului român dă sens şi valoare creaţiei literare: „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai,/ Stau câteodată împietrit şi mut / Să-nţeleg o clipă ne-nţelesul grai / Plin de jalea unui veac trecut...".

          Poetul este un căutător al specificului naţional. El caută să preia metafore, idei poetice din textul baladei populare; preia versuri, imagini, simboluri, procedând ca un imitator, dar în acelaşi timp îşi exprimă propriile trăiri, sentimente de tristeţe, de durere, transformând poezia dintr-o elegie a destinului tragic al păstorului moldovean într-o elegie a poetului însuşi, care presimţea „Pasărea cu c/onţ de rubin': „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai/zbuciumat se plânge fluierul de fag/ Inima mi-o strânge şi-mi pătrunde-n sânge/Acest cântec dureros şi drag".

       Poezia este o iniţiere în tainele destinului, poetul este păstorul simbolic: „Stele făclii, păsărele mii/Jalea îşi descântă-n fluierul de os.../ Tainic îşi frământă cadentarea sfântă/Acest cântec trist şi luminos."

         Motivul măicuţei bătrâne, care va fi reluat în Scrisoare mamei, este edificator pentru sfârşitul timpuriu tragic al poetului: „Măicuţă bătrână cu brâul de lână / Ce mai câţi bătutul de noroc?/Brâul tău din copcii s-a desprins târziu, /Paşii ţi-i înseamnă pe cărări de lună/Pentru ce şi astăzi lăcrimezi şi vii/ Când la stână fluierele sună?". La fel ca şi păstorul din Mioriţa, Nicolae Labiş este: „El, cu ochi ca mura, tras ca prin inel /El cu plete negre-n vânturi scuturate, /N-are să mai poată mândrul ciobănel/înaintea ta să se arate...". Diferenţa este că s-a schimbat contextul social-istoric. De aceea, dacă pentru măicuţa bătrână din baladă îi era dat să-1 caute mereu: „Paşilor să-l cate, pentru veci li-i dat. /în pădurea lungă de baladă". Pentru măicuţa bătrână a lui Nicolae Labiş vestea uciderii fiului ei a fost la fel de dură şi prefigurată parcă de versurile: „De ce fugi pe câmpuri, după ce chemări?/Despletit ţi-ipărul albă vâlvă taie / Vezi, de vânturi dusă, s-a topit sub zări /Mioriţa lae, bucălae...".

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com