logare  |  registrare

Marin Sorescu —Shakespeare

Marin Sorescu —Shakespearezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru luni, 19 septembrie 2011
Marin Sorescu —Shakespeare
34.62 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Marin Sorescu Shakespeare


          Este o meditaţie pe tema poetul şi poezia, folosindu-se, ca pretext, creaţia lui Shakespeare, ai cărui eroi sunt vii. De fapt, este o ars poetica în manieră expresionistă, fiindcă Shakespeare este un erou arhetipal, care repetă actul arhetipal al creării lumii: Shakespeare a creat lumea în şapte zile". Poetul devine un demiurg, care imită crearea lumii de către Dumnezeu: „In prima zi a creat cerul, munţii şi prăpăstiile sufleteşti. / în ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele şi celelalte sentimente", deci printr-o profundă corelaţie între om şi univers.

       Eroii creaţi de el: Hamlet, Othello, Iulius Cezar, Antoniu, Cleopatra, Ofelia, reprezintă stări sufleteşti, adică: îndoiala, Gelozia, Mândria, Iubirea, care au un caracter arhetipal, fiindcă sugerează crearea universului uman. Procesul este continuat: „în ziua a treia a strâns toţi oamenii / Şi i-a învăţat gusturile:/ Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdei / Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe". Gustul ironiei nu-l mai menţionează, dar îl aplică criticilor: „Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compătimire / Şi le-a spus că nu le mai rămâne decât să se facă / Critici literari /Şi să-i conteste opera ".

            Dacă prin eroii arhetipali în împrejurări arhetipale se exprimă estetica expresionistă, la care Marin Sorescu a aderat, prin celelalte elemente arată influenţa altor programe estetice. Astfel, versurile: „Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat râsului, /A dat drumul clovnilor /Să facă tumbe /Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi, /şi pe alţi nefericiţi să se distreze", dezvoltă conceptul de lume ca joc, din care se generează programul estetic al barocului.

        Nonconformismul romantic, dar şi spiritul critic al scriitorului realist sunt sugerate prin versurile: „în ziua a şasea a rezolvat unele probleme administrative /A pus la cale o furtună /Şi l-a învăţat pe regele Lear /Cum trebuie să poarte coroana de paie /Mai rămăseseră câteva deşeuri de la facerea lumii /Şi 1-a creat pe Richard al Ill-lea".

          Parodia, ca procedeu, este redimensionată în final, când Shakespeare s-ar putea duce la teatru: „Şi Shakespeare s-a gândit că după atâta trudă /Ar merita să vadă şi el un spectacol".

          Ironia capătă, în final, nuanţe de umor negru: „Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit, /S-a dus să moară puţin ".

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net