logare  |  registrare

Vasile Voiculescu — Noapte de martie

Vasile Voiculescu — Noapte de martiezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru duminic, 18 septembrie 2011
Vasile Voiculescu — Noapte de martie
38.86 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Vasile Voiculescu — Noapte de martie


           1. Noapte de martie este un pastel în sensul aderării scriitorului la estetica expresionistă, fiindcă toate elementele naturii nu sunt percepute ca fiind în exteriorul, ci în interiorul eului poetic. Tema este, de fapt, o definire a universului interior, o ars poetica, sugerând formarea acestui univers, mai exact renaşterea sau redescoperirea lui printr-o analogie la venirea primăverii. Analiza este un model al esteticii simboliste, al corespondenţelor dintre microcosmos şi macrocosmos.

        Vasile Voiculescu realizează, prin imagini inedite, construite prin metafore şi metonimii, o sensibilizare a cititorului în prima strofa: „Se face moină-n suflet, cu pâclă-mpovărată;/Din sloiul amintirii cad picuri tot mai vii,/Şi inima hrănită, porneşte rar să bată,/ Cu sânge alb de visuri şi de melancolii..."

     Prin simbolul noaptea" realizează, în sensul corespondenţelor dintre microcos­mos şi macrocosmos, o penetrare a lumii exterioare în eul poetic: „La geamul meu stă noaptea şi vrea să intre-n casă,/In camea ei de neguri ard stele mari de foc;/ Cum n-o poate cuprinde cămara ce m-apasă,/Mă scol şi suflu-n gânduri şi-n noaptea mea-i fac loc". De aceea lumea interioară, universul poetic începe a se contura pe măsură ce conştiinţa poetului pare a se trezi din iarna şi noaptea inconştientului: „Ea intră şi târăşte alaiul tot de-a fără:/Se umflă-n mine ape, trec turme de ţigăi/Şi aburii lăuntrici iau chip de primăvară/ Cu sâni rotunzi de măguri şi coapse moi de văi". In sensul esteticii simboliste este utilizată analiza dintre venirea primăverii şi dezgheţul lăuntric, care înseamnă, de fapt, topirea împietririi, aşa cum o găsim şi-n poeziile lui Ion Barbu: Banchizele, Lava, Munţii: „Sosesc, scăpaţi şi teferi din cuşcile-ntristării,/ Cocorii bucuriei, solia-ntâiei berzi/ Şi şesurile minţii, miriştile uitării/ Le-mprourează iarba cu mii de gânduri verzi./ Pe dealurile vremii iernează neaua încă;/ Dar cântă gura dulce a vântului de sud,/ Momită, gheata-şi crapă pleoapa ei de stâncă,/ Surâde şi pe gingeni şi-a prins sărutul crud".

        Această trezire lăuntrică a conştiinţei, a vieţii spirituale, va avea consecinţe adânci pentru viaţa socială, spirituală, poetică şi religioasă a lui Vasile Voiculescu, pe care o va exprima în volumele: Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare şi Călătorie spre locul inimii.

Ultima strofă a poeziei este un preludiu al acestei evoluţii: „Când pururi veşnicia vorbeşte numa-n şoapte,/De unde-atâta foşnet şi susure şi sfadă? /Mă plec, ascult în mine prin sufleteasca noapte/ Şi-aud cum se dezbracă pământul de zăpadă."


         2. Stilul lui Vasile Voiculescu este simplu, subtil, adânc, simbolic, metaforic, metonimic, expresiv, alcătuind o tornadă de imagini ca în estetica suprarealistă, a visului devenit realitate.

        Astfel, noaptea personificată vrea să pătrundă în casa simbolică a sufletului poetului: „La geamul meu stă noaptea şi vrea să intre-n casă". Ea are o „carne de neguri" şi „stele mari de foc", adică un univers exterior. Poetul, prin metonimia „Suflu-n gânduri" ca în lampa de pe masă, vrea să sugereze că prin echivalenţa în noaptea lui lăuntrică „şi-n noaptea mea-i fac loc"se naşte universul „stelelor de foc".

...

Păreri:
  • 3 din 5 stele! Autor: Vizitatorul | 29.04.2013
    parerea mea este ca acest comentariu are nevoie de o incheiere mai concisa
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net