logare  |  registrare

Vasile Voiculescu — Iisus pe ape

Vasile Voiculescu — Iisus pe apezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru duminic, 18 septembrie 2011
Vasile Voiculescu — Iisus pe ape
37.62 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Vasile Voiculescu — Iisus pe ape


       1. Poezia Isus pe ape este o meditaţie pe motivul raportului dintre Dumnezeu şi om. Venit să mântuiască lumea, Domnul Iisus Hristos săvârşeşte, în timpul scurtei sale existenţe pe pământ, o serie de minuni. Una dintre acestea, care contravine legilor firii, este felul cum a venit la corabia ucenicilor săi, umblând pe ape ca pe uscat, şi 1-a chemat pe Sfântul apostol Petru să vină la el, dându-i aceeaşi condiţie de imponderabilitate, de negare a legii gravitaţiei. Mai mult, el porunceşte mării să-şi oprească valurile, cu care lovea corabia apostolilor. Poetul asociază, printr-o licenţă poetică, aceste două minuni: „Iisus umbla pe ape şi namile de valuri/se prefăceau, supuse, în lespezi la picioare./O pârtie, croită de-a dreptulpână-n maluri/ îi netezea ca-n palmă talazuri şi viitoare."

     Neputinţa omenească în faţa stihiilor naturii este pe deplin conturată prin imaginile strofei a doua, construită prin metafore şi metonimii: „Departe-n sorbul lacom, cu vântul împotrivă,/ Nevolnici, ucenicii uitase să se roage;/ Corabia, o coajă de nucă costelivă/ Trosnea în pumnii mării/ clătindu-se din doage".

          Domnul Iisus Hristos este însă atotputernic şi stihiile mării devin neputincioase în faţa lui, fiindcă ea, creaţia, este dependentă de Creatorul ei. Aceasta era marea lecţie pe care unicul, sublimul învăţător, o dădea ucenicilor Săi, dar şi nouă tuturor. Aceasta este lecţia, pe care poetul Vasile Voiculescu vrea s-o dea cititorilor: „Furtuna înteţită-i orbea cu praful apii/ Şi pulberea amară le îneca gâtlejul.../ Dar tot vedeau cum colo se umilesc nahlapii/ Şi-ntr-o cărare lină se schimbă-ntreg vârtejul".

       Proiecţia simbolică a Mântuitorului în final vizează o transfigurare a întregii lumi prin sacrificiul de sine al Domnului Iisus Hristos: „Şi, încleştaţi de spaimă cu mâinile pe funii,/ Priveau cum uriaşa nălucă se tot duce:/Cu braţele în lături plutea-n bătaia lunii/Tăind şi cer şi ape ca o imensă cruce"şi o exprimare a mesajului poeziei, fiindcă poetul şi poezia caută să realizeze tot o transfigurare a lumii

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com