logare  |  registrare

Vasile Voiculescu — Bătea la poarta cerului

Vasile Voiculescu — Bătea la poarta ceruluizoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru duminic, 18 septembrie 2011
Vasile Voiculescu — Bătea la poarta cerului
39.55 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Vasile Voiculescu — Bătea la poarta cerului


        a) Bătea la poarta cerului este o meditaţie pe tema poetul şi poezia. Ideea este că asemeni unei raze, poetul şi poezia bat la poarta eternităţii.

          Textul este simbolic. Raza, simbol al poetului şi poeziei, se întoarce la cer, de unde a plecat, după ce a înfruntat întunericul generat de ateism, „prăpăstiile de gheaţă"'ale imbecilităţii materialismului marxist-leninist, „oarba rătăcire" a sectelor, „nebunia surdă şi păcatul" ca trăsături ale societăţii burgheze sau comuniste. Ca să supravieţuiască, ea a trecut prin „veacuri de dezastre", adică prin revoluţii, „viclene lovituri de stat, prin războaie oceane întregi de sânge", fireşti într-o lume condusă de arivişti, trădători de ţară, spioni, mincinoşi, bancheri, oameni politici, hulitori, tâlhari, ucigaşi, masoni şi alţi ucenici ai satanei, care îndeplinesc funcţii pierzătoare de suflet.

        Îngerii o primesc în hora lor, adică în drumul lor spre cer. Raza stă smerită în faţa Părintelui ceresc, spre a da socoteală de împlinirea misiunii. Este certată că a venit cu „pumniistrânşi şigoi''şi nu cu toţi cei adunaţi de ea ca. „un mănunchi de raze împletite". Deşi este binecuvântată, ea este trimisă înapoi: „Ia-ţi deci puteri şi-ntoarce-te-napoi!".

       Poetul, ca şi preotul, are un mesaj divin de rostit, iar poezia este o rază de lumină, care nu poate fi stinsă nici de forţele bestiale ale satanei, reprezentate de ateismul agresiv sionisto-comunist sau capitalist: „Dar când s-a stins lumin-adevărată?". Poetul, poezia sunt frântura de spirit, raza de lumină a sufletului diamant, a credinţei în Dumnezeu, care trebuie să şlefuiască sufletul cititorului „ca pe un diamant".

    Poetul este lumina lumii, conştiinţa creştină, iar poezia este emanaţia acestei conştiinţe, este raza de soare în lumea ignoranţei.


      b) Bătea la poarta cerului este o meditaţie pe tema destinului. Aplicată la situaţia poetului şi a poeziei în perspectiva esteticii expresioniste, poetul şi poezia au de rostit un mesaj esenţial, care să transforme lumea şi oamenii. Venită într-o lume bântuită de secte, de tâlhari, de dezastre şi războaie, de atacuri viclene îndreptate împotriva societăţii şi a sufletului uman, poezia este silită să se întoarcă la cer.

Dar poezia trebuie să fie un mesaj al cerului, un strop de lumină, care să rămână pe pământ, chiar dacă ostile cereşti părăsesc „sterpul bulz de tină".

          Raza primeşte doar dreptul de a rămâne un scurt timp, pentru a se reface, spre a pleca iar la luptă, fiindcă nu are dreptul să se întoarcă înfrântă: „Nu te primesc săracă şi datoare". Mesajul ei trebuie să aducă roadă, fiindcă darul poeziei este un talant, care trebuie înmulţit după pilda talanţilor sau după pilda minelor: „Cui ai lăsat bogata moştenire?". Poetul nu are dreptul de a abdica de la îndatoririle sale sociale, umane în nici o împrejurare, fiindcă sensul său de a fi este lupta cu forţele întunericului: „Şinu trăieşti decât când străluceşti".

Corelată este şi o altă ars poetica, intitulată chiar Poezia, unde avem o definiţie lirică a poeziei ca floare a veacurilor — Carmen saeculare: „Cerească floare, albă, strălucită / Cu blând miros de rai".

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com