logare  |  registrare

Nichita Stănescu — Laudă omului

Nichita Stănescu — Laudă omuluizoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru duminic, 18 septembrie 2011
Nichita Stănescu — Laudă omului
35.63 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Nichita Stănescu — Laudă omului


      Conceptul de om, ca centru al universului, este nucleul umanismului şi-l găsim în tragedia Antigona de Sofocle, deplin exprimat: „în lume-s multe mari minuni/ Mai mari ca omul însănu-s", dar se poate asocia şi o influenţă a lui Tudor Arghezi, care, în Cântare omului, marca un drum de la mit la istorie. Nichita Stănescu caută să ne dea o imagine inedită a omului, aşa cum el este perceput de mediul natural.

          Din punctul de vedere al copacilor, omul este văzut ca un pom. Apoi punctul de vedere este deplasat din regnul vegetal în regnul mineral. Pentru pietre oamenii sunt: „o lină apăsare", „mişcare adăugată la mişcare". Mutaţia se realizează către o dimensiune mai subtilă, a aerului, în care omul devine o pasăre, ceea ce sugerează mitul Pasărea Măiastră, fiindcă trăieşte într-un aer pur, adică principiul, adică gândul.

           Se face o permanentă paralelă între om şi soare, fiindcă soarele este un simbol al conştiinţei universale, iar omul reprezintă conştiinţa individuală. Conceptul de om, definit treptat, cunoaşte în prima etapă definirea ca un pom, fiindcă aşa cum în fructul unui pom se găseşte sămânţa generatoare a unui nou organism viu, tot aşa fiecare om posedă germenele unei vieţi. Omul este văzut prin prisma afectului „el fiind o emoţie copleşitoare". Analogia dintre om şi pom se face pe baza pasiunii (tymos), fiindcă lemnul simbolizează patima.

         Analogia om - regn mineral, prezentă la cel de al doilea nivel, compară soarele cu o „piatrăcăzătoare", fiindcă aşa cum în interiorul omului conceptele, legile, categoriile, principiile, simbolurile sunt forme cristalizate ale intelectului (nous), tot astfel în exte­rior piatra este cristalizarea materiei incandescente, ca cea a soarelui.

In cea de a treia secvenţă, analogia cu sufletul — pasărea măiastră, este sugerată de simbolul „aripă", de valorile de aspiraţii pe care el le însumează. Calitatea oamenilor este dată de calitatea vieţii spirituale, de nivelul lor de înţelegere, sintetizat de expresia: „aer mai curat. Care e gândul". Se realizează astfel un concept înalt despre om. El este văzut ca o entitate complexă, cu subconştient şi afecte, cu intelect şi creativitate, cu o profundă conexiune la lumea ce-l înconjoară.

         Creativitatea autorului se exprimă prin metafore, metonimii, simboluri originale, aflate într-o profundă osmoză funcţională: „oamenii-s o emoţie copleşitoare", „soarele-i o dungă de căldură", „oamenii devin o lină apăsare", „mişcare adăugată la mişcare". Ele alcătuiesc sintagme, modele caracteristice, unice, specifice lui Nichita Stănescu: „Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite/ cu aripile crescute înăuntru", „un aer mai curat care e gândul", „Soarele-i un aer plin de păsări". Mutaţiile de sensuri sunt aşezate în valuri succesive, formând la nivelul textului o tornadă, care pune în dificultate pe cititorul neavizat. Oamenii sunt „fructe plimbătoare", „soarele este o piatră căzătoare".

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net