logare  |  registrare

Mihai Eminescu —Rugăciunea unui dac

Mihai Eminescu —Rugăciunea unui daczoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru vineri, 16 septembrie 2011
Mihai Eminescu —Rugăciunea unui dac
44.44 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Mihail Eminescu —Rugăciunea unui dac


         Rugăciunea unui dac este o meditaţie pe tema fortuna labilis, dar şi pe tema Sinelui Suprem, deci o poezie filosofică, şi nu o „rugăciune", adică o închinare făcută cu evlavie faţă de Dumnezeu, deşi are accente de imn religios. Textul este realizat pe două modele de gândire. Modelul creştin european se interferează cu modelul indian din Upanişade şi din textele budiste. Eminescu căuta să reconstituie nivelul arian al specificului naţional prin comparaţii la cultura indiană, de aici şi titlul poeziei. Poeziile Ta twam asi, Kamadeva, Scrisoarea /marchează momente ale acestei căutări.

Interpretarea, ca o meditaţie a acestei poezii, presupune o discuţie asupra problemelor, pe care le ridică.

       Problema dogmei Preasfintei Treimi, revelată creştinilor în general şi ortodocşilor în special, înseamnă, de fapt, o cunoaştere directă, dar şi indirectă a lui Dumnezeu. Cunoaşterea lui Dumnezeu poate fi naturală şi supranaturală. Ea se poate realiza pe cale catafatică, adică prin afirmare, pe cale apofatică, adică prin negaţie, generativă, adică prin creaţie, contemplativă, adică prin extaz, directă prin teofanii, adică nemijlocită, cum au trăit-o sfinţii. Atributele lui Dumnezeu sunt:

a. Aseitatea. Dumnezeu există de la Sine şi pentru Sine, este invizibil, incomunicabil, neîmpărţibil, deşi are trei ipostaze: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. El este propria-I cauză, îşi descoperă existenţa prin Cuvântul Său, adică prin Domnul Iisus Hristos. El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, Cel ce a fost, este şi va fi, Atotştiutorul, Pantocratorul sau Atotţiitorul.

b. Spiritualitatea este atributul cel mai uşor de stabilit, dar cel mai greu de exprimat, fiindcă „Duh este Dumnezeu"(loan 4,26).

c. Atotprezenţa, fiindcă e Duh absolut. Dumnezeu este aspaţial, de aceea nu are limite, nu poate fi cuprins, măsurat, înţeles, este omniprezent, omniscient. El creează spaţiul şi timpul, universul şi omul; el le poate transforma sau să le facă să dispară.

d. Veşnicia, fiindcă Dumnezeu face după voinţa Sa timpul să existe.

e. Neschimbabil, fiindcă nu se schimbă nici în Sine, nici în hotărârile şi cuvintele Lui, care sunt eterne.

f. înţelepciunea, fiindcă „Toate cu înţelepciune le-ai tăcut"'(Psalmi, 103,25). Toate fiinţele, cerul, pământul au o alcătuire, o rânduială, o înţelepciune inimaginabilă şi de necuprins pentru mintea omenească.

g. Atotputernicia, fiindcă puterea Iui Dumnezeu nu este mărginită de nimic. Creaţia este o dovadă netăgăduită a acestei atotputernicii. Cel dintâi bun, pe care l-a dăruit Dumnezeu oamenilor, este existenţa lor prin creaţie.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com