logare  |  registrare

Tudor Arghezi — Psalm

Tudor Arghezi — Psalmzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru vineri, 16 septembrie 2011
Tudor Arghezi — Psalm
40.38 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Tudor Arghezi — Psalm


        a) Tudor Arghezi îl continuă pe Alexandru Macedonski, al cărui ucenic a fost, scriind psalmi, însă drama interioară a eului arghezian este împietrirea. Intrat în monahism şi depunând voturile de sărăcie, curăţie şi ascultare, el le calcă, părăseşte viaţa monahală, pleacă în Elveţia, revine şi se căsătoreşte, îşi cumpără un teren la Mărţişor, se angajează în viaţa politică.

           De aici pierderea curajului de a se mai ruga: „Ruga mea e fără cuvinte /Şi cântul, Doamne, mi-e fără glas". El capătă conştiinţa nimicniciei: „Din vecinicia Ta nu sunt măcar un ceas", dar o gândeşte teosofic.

        Adoraţia mistică, extazul, atingerea sacrului, prezente în poezia lui Ion Barbu, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Lucian Blaga, Vasile Militaru, sunt înlocuite la Tudor Arghezi de o prăbuşire în teluric, în patimi: „Iar când plecam călare, cu trofee, /Furasem şi câte-o femee". Este uşor de făcut o asociere la Cozma Răcoare a lui Sadoveanu, şi nu la călugărul Gherman de la Durau din Hanu Ancuţei'sau la Chesarion Breb din Creanga de aur. Patimile pun stăpânire pe eul poetului şi el le mărturiseşte: „Ispitele uşoare şi blajine / N-au fost şi nu sunt pentru mine". Duhul rău pune asupra gândirii lui o amprentă, pe care el o constată, dar nu o poate elimina: „în blidul meu, ca şi în cugetare, /Deprins-am gustul otrăvit şi tare". El trăieşte nu ascultarea şi smerenia blândă monahală, ci răzvrătirea, ca semn al duhului satanic: „Unde-i tăcere scutur cătuşa, /Dobor cu lanţurile uşa".

       Psalmul, care începe cu versul: „Pentru că n-a putut să Te-nţeleagă", arată o cădere mai adâncă în puterea duhului satanic, ajungând la o blasfemie, acuzându-L pe Dumnezeu de căderea lui: „Gura Ta sfântă, toţi Părinţii ştiu, /Nu s-a deschis decât ca săne-njure". Dumnezeu este atât de bun, încât nu numai că nu înjură, dar îi iartă pe păcătoşii care se pocăiesc. Pe cei trufaşi îi judecă după cuvintele lor: „După cuvintele tale te voi judeca" In locul dragostei faţă de Dumnezeu, în locul smereniei, care ar trebui să însoţească sentimentul de evlavie, găsim la Arghezi îndoiala, hula, blasfemia, răzvrătirea: „Eşti ca un gând, şi eşti şi nici nu eşti, / Intre putinţă şi-ntre amintire". In mult discutatul Psalmul de tainănu numai că nu avem o laudă a lui Dumnezeu, un imn, cum trebuie să fie un psalm, dar avem o ură aşa de demonică, încât nu numai că nu-şi iartă iubita pentru greşelile ei nici după moarte, dar o şi blestemă: „Ca să auzi, o! neuitată/ neiertătorul meu blestem". Ura satanică a dezlocuit iubirea creştină.


        b) îndoiala, care este în esenţă demonică, înlocuieşte, după călcarea jurămintelor monahale, credinţa şi dragostea faţă de Dumnezeu. în cazul lui Ion Theodorescu, devenit ierodiaconul Iosif, avem o încălcare a canoanelor, care specifică răspicat că toţi cei ce au depus votul monahal, trebuie să fie aduşi în mănăstire. El nu mai avea dreptul la căsătorie. Lipsa credinţei este arătată poetic în versuri ca: „Din ale cărui miezuri vii de stele / Cerc să-mi îngheţ o boabă de mărgea ".

         Căderea din credinţă duce la tonul ironic, cu care îşi bate joc de cele sfinte: „Pavel din Tars e-acum zaraf sărac /Şi Chrisostom băiat de prăvălie, /Iar Sfântul Duh, închis în colivie, /Făcutu-s-a pui mic de pitpalac", ca în poezia Evoluţii. Este o moarte lăuntrică, spirituală, pe care el o comunică clar: „Şi cântă moartea-n trâmbiţele mele".

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net