logare  |  registrare

Lucian Blaga — Scrisoare

Lucian Blaga — Scrisoarezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru vineri, 16 septembrie 2011
Lucian Blaga — Scrisoare
40 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Lucian Blaga — Scrisoare


      1. Elegia Scrisoare este expresionistă, fiindcă tema, ideea, problematica au în vedere conceptul de cunoaştere, sintetizat prin simbolul „lumină" („Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină"). Poetul este obsedat, ca toţi filosofii, de ideea că sensul vieţii este cunoaşterea, aflarea adevărului. De aceea el se adresează mamei sale (fiindcă Eva — viaţa este femeia, iar Adam — pământul), care i-a dat viaţă, să-i spună sensul ei, valoarea, menirea, destinul: „Numai ca să umblu printre lucruri/şi să le tac dreptate spunându-le/ care-i mai adevărat şi care-i mai frumos?/ Mâna mi se opreşte: e prea puţin,/ Glasul se stinge: e prea puţin./De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,/de ce m-ai trimis?".

         Este tratată, de fapt, limita filosofiei, fiindcă poetul filosof se simte „aplecatpeste întrebările lumii". Cel ce pune întrebarea trebuie să ştie să o pună. Când Domnul Iisus Hristos se găseşte în faţa lui Pillat, acesta pune întrebarea: „Ce este adevărul?", considerând, ca Platon, că Adevărul este un principiu, un concept abstract. Adevărul este o fiinţă, este Domnul Iisus Hristos şi era în faţa lui, dar el nu-l vedea (Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa). De aceea ar fi trebuit să întrebe. „Cine este Adevărul?"

       Răspunsul căutat de Lucian Blaga este în textul Sfintei Evanghelii şi el, ca fiu de preot, ca teolog, care a stat pe băncile Facultăţii de Teologie din Sibiu, ar fi trebuit să-1 cunoască. Dar poetul trăieşte lepădările Sfântului apostol Petru, asemeni întregii lumi occidentale. Sfânta Evanghelie o trăiesc toţi oamenii de la venirea Domnului Iisus Hristos, doar că cei aleşi trăiesc pe versetele fericirilor, cei blestemaţi — pe vai uri. Lucian Blaga trăieşte dramatic această lepădare: „Nu ţi-aş scrie poate niciacum acest rând,/ dar cocoşi au cântat de trei ori în noapte / şi-a trebuit să strig:/ Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat?"

         Problema, ridicată de această poezie, este foarte amplă şi foarte gravă, fiindcă toţi cei ce s-au îndepărtat de Biserica Creştină Ortodoxă s-au lepădat de Domnul Iisus Hristos, s-au lepădat de Dumnezeu, de Duhul Sfânt şi au comis păcatul împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă, de aceea nu se mântuiesc.

          Sfântul apostol Petru era unul din cei mai apropiaţi apostoli şi voia să moară cu Domnul Iisus Hristos, dar rânduiala lui Dumnezeu era alta. Destinul său sintetiza cele trei lepădări de Dumnezeu ale poporului evreu şi cele trei lepădări ale bisericii din Occident.

         Evreii s-au lepădat de Dumnezeu, când i-au cerut, prin Sfântul proroc Samoil, să-1 pună rege, deşi erau conduşi direct de Dumnezeu şi acesta era sensul de popor ales. De aceea au călcat prima poruncă: „Să nu ai alţi dumnezei în afarăde mine"'şi „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău", adică Legea Iubirii. A doua lepădare evreii au făcut-o când s-au închinat la idoli, adică la demonii din idoli şi i-au ucis, i-au prigonit pe proroci. Atunci au călcat porunca a doua: „Să nu-ţi faci chip cioplit... "A treia lepădare au făcut-o când au cerut răstignirea Domnului Iisus Hristos, Mesia cel de ei aşteptat şi s-au blestemat: „Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!", de aceea evreii au devenit poporul blestemat şi se botează cu sânge de copil creştin, pentru ca toţi să fie călcători ai legii dată lui Moise, adică să fie părtaşi la uciderea Domnului Iisus Hristos şi a creştinilor, care reprezintă trupul Său.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net