logare  |  registrare

Ion Barbu — Ritmuri pentru nunţile necesare

Ion Barbu — Ritmuri pentru nunţile necesarezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru joi, 15 septembrie 2011
Ion Barbu — Ritmuri pentru nunţile necesare
39.21 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Ion Barbu — Ritmuri pentru nunţile necesare


       1. Balada Ritmuri pentru nunţile necesare este, de fapt, o meditaţie pe tema dobândirii conştiinţei de sine. Ideea este că penetrarea în interior presupune o iniţiere în parcurgerea unor etape şi este posibilă doar pentru cine posedă cele trei chei: iubirea, cunoaşterea şi voinţa.

        Textul are, de fapt, patru părţi. în prima parte se enunţă ideea poetică: „Capăt al osiei lumii!/ Ceas alb concis al minunii,/ Sună-mi trei/ Clare chei/ Certe, sub lucid eter/Pentru cercuri de mister!" şi cele trei cicluri de iniţiere: „Roata Venerii/Inimii/ Roata capului/ Mercur/ în topire în azur,/ Roata Soarelui/Marelui. "

     Cheia iubirii este înţeleasă elementar de poet prin prisma patimii: „Înspre tronul moalei Vineri/Brusc, ca toţi amanţii tineri/Am vibrat/Înflăcărat"ca un joc erotic ale cărui reguli trebuiesc cunoscute: „Vaporoasă/ Rituală/ O frumoasă/ Massă/ Scoală!/ în brăţara ta fă-mi loc/ Ca să joc, ca să joc,/ Danţul buf/ Cu reverenţe/ Ori mecanice cadenţe". Influenţat de modelele poeziei antice: Sapho, Pindar şi de practicile preoteselor zeiţei Astarteea, care constau în distrugerea patimii prin epuizarea fizică, poetul scrie: „Ah, ingrată/ Energie degradată/ Brută ce desfaci pripită/ Grupul simplu din orbită/ Venera/Inimă/în undire minimă". Ciclul erotic are patru etape consemnate lapidar: „Aphelic (a)/Perihelic (b)/ Conjunctiv (dodo)/ Oponent (adio!)", adică apropierea, formarea cuplului şi apoi desfacerea lui.

          Ciclul al doilea se desfăşoară pentru cel ce are cheia cunoaşterii, ca o trecere dincolo de bine şi de rău: „Paj al Venerii/ Oral/Papagal!/ In cristalul tău negat,/ Spre acel fumegat/ Fra Mercur/ De pur augur/ Peste îngeri, şerpi şi rai/ Sună vechi:/ I-ro-la-hai", ca o cunoaştere prin intelect, care însă se dovedeşte insuficientă pentru a dobândi conştiinţa de sine: „O, select/Intelect,/Nuntă n-am sărbătorit... "

           Al treilea ciclu este dominat de mitul Soarelui, ca simbol al Spiritului Suprem, al Sinelui la care se ajunge după eliberarea lui de principiul feminin, simbolizat prin zeiţa Astarteea, a lunii: „Uite, ia a treia cheie,/ Vâr-o-în broasca/Astartee!". El, Spiritul Universal, este stăpânul lunii: „Că intrăm/Să ospătăm/In cămara Soarelui/Marelui/ Nun şi stea,/Abur verde să ne dea", este generatorul vieţii eterne, al luminii cunoaşterii esenţiale, al nunţii, al unirii desăvârşite, pe care şinele individual trebuie s-o realizeze cu Sinele Universal: „Din căldări de mări lactee,/La surpări de curcubee,/- în Firida ce scântee/ eteree."

        Valoarea expresionistă a textului este dată de faptul că tema, ideea, subiectul sunt structurate pe conceptul de cunoaştere, simbolizat de Mercur, astru, dar şi zeu. Valoarea romantică este dată de structurarea fragmentului al doilea pe sensurile mitului Venerei, zeiţa dragostei, dar sugerând şi planeta Venus. Valoarea suprarealistă o găsim sugerată de mitul Soarelui, dar şi de astrul central al sistemului în care trăim, ca un drum în interiorul eului, care echivalează cu un drum cosmic spre cunoaşterea adevărului absolut, ca o integrare cosmică. Poezia este emanată, dictată din acest nucleu al eului poetic (Nadir latent!).

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com