logare  |  registrare

Octavian Goga — Rugăciune

Octavian Goga — Rugăciunezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru mari, 13 septembrie 2011
Octavian Goga — Rugăciune
36.31 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Octavian Goga Rugăciune

 

        Poezia Rugăciune este o ars poetica, adică o mediaţie pe tema poetul şi poezia. iar ideea este că poetul trebuie să fie un luptător, un tribun al poporului, iar poezia o trâmbiţă de alarmă.

     Motivul poeziei îl formează lupta pentru dreptate socială şi libertate naţională a românilor din Transilvania. Este un motiv care tratează un acut conflict social şi naţional.

     Tema, eroii, conflictul universului poetic, creat de Octavian Goga, sunt, de fapt, satul şi ţăranul român din Transilvania, angajaţi într-o continuă luptă pentru salvarea fiinţei naţionale şi pentru afirmarea conştiinţei naţionale împotriva Imperiului Austro-Ungar.

Caracterul militant al poeziei lui Octavian Goga derivă din faptul că el nu se mulţumeşte să critice aspectele sociale contemporane, ci el transformă poezia într-o armă de luptă politică, devenind un rapsod mesianic al pătimirii poporului român din Transilvania. El ascunde această armă politică sub formă de rugăciune, pentru a înşela vicleana cenzură a Imperiului Austro-Ungar şi pentru a-i da o profundă originalitate.


          Scientismul, adică modelul noetic sau caracterul filosofic al poeziei lui Octavian Goga, ca dimensiune a realismului, este exprimat prin legile, principiile, conceptele, reprezentările, simbolurile, miturile, raporturile încorporate în text. Legea armoniei şi echilibrului, ca lege fundamentală a creaţiei („Şi legea farmecelor firii"), este sugerată de simbolurile cântecul şi lumina, legea conexiunii universale, dar şi conceptul de lume ca univers al afectului prin antinomia iubire-ură („ Tăria unişi-a iubirii"). Iubirea este legea, prin care se realizează tot sistemul legic, toată creaţia („Şi zvonul firii-ndrăgostite"), deci şi legea înţelegerii (insight): „Dă-ifaza soarelui de vară/Pleoapei mele ostenite"sau legea sublimării, sugerată prin simbolul lacrima: „Ci jalea unei lumi, Părinte, /Săplângă-n lacrimile mele". Conceptul de corespondenţă dintre mi­crocosmos („lacrimile mele") şi macrocosmos (jalea unei lumi") este punctul de generare al elementelor simboliste, aşa cum armonia şi echilibrul generează dimensiunea clasicistă, iar conceptul de lume, ca univers al afectului, generează dimensiunea romantică.

           Dimensiunea clasicistă a programului estetic al lui Octavian Goga o găsim exprimată prin caracterul general-uman al eroilor („De mult gem umilifii-n umbră") are împrejurări general-umane (Jalea unei lumi"). Caracterul moralizator devine mesajul militant al poeziei („încheagă-şi glasul de aramă: I Cântarea pătimirii noastre"). Poetul, ca personaj ideal în împrejurări ideale, este rugătorul, fiindcă el, ca şi profetul sau preotul, stabileşte un nou raport între Dumnezeu şi sufletul neamului său: „Alungăpatimile mele, /Pe veci strigarea lor o frânge, /Şi de durerea altor inimi /învaţă-măpe mine-aplânge". Prin el acţionează această lege a armoniei şi echilibrului, care generează lumea, dar şi universul poetic: „Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina / Şi zvonul firii-ndrăgostite", „Dă-mi viforul in care urlă / Şi gem robiile de veacuri".

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com