logare  |  registrare

I.L.Caragiale - O scrisoare pierdută

I.L.Caragiale - O scrisoare pierdutăzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru mari, 13 septembrie 2011
I.L.Caragiale - O scrisoare pierdută
41.89 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

I.L.Caragiale - O scrisoare pierdută


         Comedia O scrisoare pierdută este o ars dramatica, fiindcă putem distinge în ea trăsăturile programului estetic realist critic al autorului.

a) Tema este realistă şi constă în critica instituţiilor şi moravurilor societăţii burgheze, iar ideea este că o societate coruptă este sortită prăbuşirii.

            Subiectul este luat din viaţa socială şi reprezintă eşantionul cel mai caracteristic al vieţii burgheze — alegerile parlamentare, adică lupta pentru putere. Eroii sunt tipuri de arivişti, alcătuind, prin însumare, prototipul arivistului. Astfel, Nae Caţavencu, arivistul care vrea să ajungă deputat, găseşte, sau mai bine zis fură, o scrisoare de amor a prefectului Ştefan Tipătescu către Zoe Trahanache, soţia lui Zaharia Trahanache, şeful local al partidului de guvernământ. El şantajează grupul de la conducerea judeţului cu publicarea scrisorii, transformând-o în capital politic. Scrisoarea devine elementul de intrigă şi cu ea începe acţiunea piesei. Reacţiile eroilor sunt diferite. Zaharia Trahanache caută în trecutul lui Nae Caţavencu şi găseşte două poliţe falsificate, cu care îl poate băga la închisoare. Zoe Trahanache, disperată, îl constrânge pe Ştefan Tipătescu să-i dea drumul lui Nae Caţavencu, pe care acesta îl arestase şi-i percheziţionase locuinţa. Ca pe tarabă, Tipătescu îi oferă lui Caţavencu, în schimbul scrisorii, funcţia de primar, postul de avocat al statului, un loc în comitetul electoral, epitrop la Sfântul Nicolae, administrator la moşia Zăvoiul, adică poziţii sociale şi mijloace de câştig. Dacă ar fi fost un lider politic real, Caţavencu şi-ar fi instalat toată gruparea în aceste funcţii şi ar fi dobândit cu siguranţă, mai târziu, un loc în Parlament. El refuză, fiindcă este sigur că va fi ales şi visează să devină o mare personalitate politică. Tipătescu este constrâns de Zoe Trahanache să-i sprijine candidatura. Trădarea, de care se tem Farfuridi şi Brânzovenescu, are temei. Este anunţat numele candidatului oficial de la Bucureşti prin Agamiţă Dandanache. La întrunirea electorală, după ce Caţavencu şi Farfuridi ţin două cuvântări pline de paradoxuri, Zaharia Trahanache anunţă numele candidatului, ceea ce duce la o bătaie între grupurile rivale. în această bătălie, Caţavencu îşi pierde pălăria şi cu ea scrisoarea. El este la discreţia duşmanilor săi politici. Agamiţă Dandanache devine deputat, iar Caţavencu este pus de Zoe Trahanache să conducă manifestaţia publică. Situaţiile comice inundă scena, comicul de personaj, de limbaj, de intrigă, ridiculizează farsa alegerilor, falsa democraţie burgheză.


         b) Interesul este principiul care coordonează societatea burgheză şi el devine sămânţa (ideologemul) care generează textul. El este enunţat de Zaharia Trahanache prin expresia „enteresul şi iar enteresul". Interesul dă sensul acţiunilor, caracterizează eroii, devine motivaţia, legea, în jurul căreia se constituie lumea eroilor lui Caragiale.

      Pozitivismul burghez, sintetizat prin pragmatismul conceptului de util, vizează transformarea oamenilor în instrumente, aşa cum o spune Caţavencu: „Intr-un stat constituţional un poliţai nu e nici mai mult nici mai puţin decât un instrument". De aceea eroii lui Caragiale sunt dominaţi de „voinţa care ordonă", adică de autoritarismul deghizat în democraţie, caracteristic pentru politica de tip prusac, introdusă de Carol de Hohenzollern. Este o exprimare a ceea ce Titu Maiorescu definea prin expresia „forme fără fond".

     Instituţiile publice ca prefectura, poliţia, poşta, presa, parlamentul, familia, la care, în schiţele sale, Caragiale va adăuga şcoala, justiţia, statul sunt în slujba intereselor unor persoane, grupuri sociale. De aceea Caţavencu, fiindcă nu are puţintică răbdare, „îşipierde enteresul". A fi deputat într-un parlament după dobândirea independenţei, când toate bogăţiile ţării sunt la discreţia burgheziei, înseamnă a te îmbogăţi rapid, de aceea Caţavencu îi spune lui Tipătescu: „Epuţin, onorabile". Calitatea de deputat era o trambulină spre funcţiile din conducerea statului, către un portofoliu de secretar de stat sau de ministru, unde un escroc, care falsifică poliţe, ar fi avut o mină de aur. Eroii lui Caragiale sunt continuatorii lui Dinu Păturică, de aceea aservesc instituţiile, * subordonează interesele sociale şi naţionale faţă de interesele lor personale. Tipătescu subordonează prefectura capriciilor şi intereselor amantei sale, Zoe Trahanache, Pristanda subordonează poliţia lui Zaharia Trahanache şi lui Ştefan Tipătescu. Instituţiile ţării sunt o parodie a legilor, şi nu o exprimare a lor. Cei care reprezintă aceste instituţii le consideră un fel de moşie personală, fiindcă sunt dominaţi de principiul interesul.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net