logare  |  registrare

George Coşbuc — O scrisoare de la Muselim-Selo

George Coşbuc — O scrisoare de la Muselim-Selozoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru luni, 12 septembrie 2011
George Coşbuc — O scrisoare de la Muselim-Selo
35.06 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

George Coşbuc O scrisoare de la Muselim-Selo

 

Tema luptei pentru păstrarea sau dobândirea Independenţei naţionale este realizată de George Coşbuc, într-un ciclu de poezii, publicate în 1901, în volumul Cântece de vitejie.

Ideea este că lupta pentru independenţă naţională s-a dus cu jertfe.

Motivul poeziei îl constituie cauza victoriei românilor în Războiul de Independenţă. Cum a fost posibil ca o armată mai mică, mai puţin dotată să înfrângă o armată mai numeroasă, mai bine înzestrată, cu mai multă experienţă, care apăra poziţii dinainte fortificate?

        Soldatul Ion, nume simbolic al poporului român, este unul din eroii Războiului de Independenţă. El scrie o scrisoare mamei sale, în care avem coordonatele psihomorale ale luptătorului român. El înţelege că trebuie să se lupte pentru independenţă, pentru ţară, fără să aştepte vreo răsplată. Două coordonate trasează viaţa eroului: războiul şi familia.

         Coordonata războiului este plină de imagini dure: „Apoi, să ştii c-a fost război / Şi moarte-aici, nu şagă: Cădeau pe dealuri, dintre noi, / Ca frunza, mamă dragă". Consecinţele războiului pentru armata română sunt grele: „Să vezipe-aicişi ciungi şi-ologi!/Cristas să-imiluiască!", de aceea: „Şi-Anton al Anei zace / De patru luni, şi-i slab şi tras, /Să-l vezi, că-ţi vine plânsul, / Că numai oase/e-au rămas /Şi sufletul dintr-însul". Consecinţele războiului nu l-au cruţat nici pe Ion: „Şi-acolo-n deal, cum fulgera, / Un plumb simţii că vine /Şi n-a vu loc, cât larg era, /Decât în piept la mine ". Specificul războiului constă în faptul că turcii aveau redute întărite: „Măcar steteape sub pământ / Şi nu ieşea pe-afară". Rănirea generalului Osman Paşa şi cucerirea redutelor: „Şi-am prins şipe-mpăratul lor, /Pe-Osman nebiruitul, / Că-I împuşcase-ntr-un picior /Şi-aşa i-a fost sfârşitul"au dus la victorie armata română.


           Coordonata satului este dominată de imaginea mamei, care, de bucurie că i s-a întors băiatul, ar aduna la ea tot satul. Sentimentul dragostei faţă de ţară capătă forma dragostei faţă de mamă: „Şi-o să te strâng de după gât, /Măicuţa mea iubită..." faţă de casa părintească: „Şi-aşa mi-e dor de-acasă", faţă de familie: „Pe Nuţu vi-1 lăsasem mic, / Cu creştetul cât masa /O fi acum ştrengar voinic /Şi vă răstoarnă casa?". îşi rememorează o parte din problemele, care-1 aşteaptă acasă, fiindcă nu mai are banii, cu care ar fi putut cumpăra de la preotul din sat juncanii. Soţia să-i cumpere o coasa, băiatului să-i facă o căciulă. Finalul este dur. Scrisoarea este scrisă de căprarul Nicolae. Ion a devenit erou, iar scrisoarea — un testament spiritual. Poezia este profund realistă, deşi are multe elemente romantice.

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net