logare  |  registrare

Tipurile istorice de filosofie

Tipurile istorice  de filosofiezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru miercuri, 17 august 2011
Tipurile istorice de filosofie
51.47 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 56
Descriere

Tipurile istorice  de filosofie

 

    Apariţia concepţiilor filozofice. Filozofia apare în antichitate atunci cînd în societate se petrec  schimbări radicale, cînd se schimbă relaţiile social-economice, cînd se schimbă modul de viaţă obişnuit, reprezentările oamenilor. Schimbări radicale în societate au loc în perioada  de destrămare a comunei primitive şi   formare a societăţii cu clase (sec.7 – 6 î.e.n. ).La etapa  ceea omenirea  a parcurs o anumită cale de dezvoltare, a acumulat diferite deprinderi şi cunoştinţe. Aparişia filozofiei este  apariţia unui anumit tip de conştiinţă socială orientată spre conştientizarea  formelor de cultură şi practică deja stabilite. Ca consecinţă a schimbării condiţiilor social-economice în societate se schimbă şi modul de gîndire, modul de filozofare.

   Concepţiile filozofice se formează în perioada trecerii de la concepţia mitologică şi religioasă la concepţia ştiinţifică. Acumularea cunoştinţelor a dus laformarea contradicţiei: gîndirea mitologică explica lumea prin forţe supranaturale, prin creaţie, iar cunoştinţele ştiinţifice – prin cauzalitate.La premizele apariţiei concepţiilor filozofice se referă deasemenea şi alte fenomene cultural-istorice:

* Diviziunea muncii (agricultura, vităritul, meşteşugăritul)

* Creşterea productivităţii muncii

* Apariţia comerţului.

* Apariţia  proprietăţii private.

* Apariţia claselor (bogaţi şi săraci).

* Separarea muncii intelectuale de munca fizică.

 

      Problema  paradigmelor filozofice.  Paradigma este o totalitate de viziuni şi idei care servesc drept model de formulare şi rezolvare a unor problene, este un tip (stil) de gîndire dominant într-o anumită perioadă de dfezvoltare a ştiinţei. Notiunea de paradigmă a fost formulată de savantul american T.Kuhn, care avea în vedere o teorie ştiinţifică general acceptată de comunitatea de savanţi. Ştiinţa  atinge maturitatea atunci cînd are paradigmele sale. Trecerea  de la o perioadă de dezvoltare a ştiinţei la alta se realizează ca schimbarea paradigmelor ştiinţifice.

     În istoria filozofiei paradigma este ca un mod specific de filozofare, ca un model de formulare şi rezolvare a problemelor filozofice, ca ceva general şi relativ stabil în multitudinea concepţiilor şi ideelor filozofice. Încă din antichitate se evidenţiează două paradigme principale – ontologică şi gnoseologică. Paradigma ontologică reese din admiterea existenţei ca realitate şi principiu în explicarea lumii. Paradigma gnoseologică consideră că lumea este o construcţie teoretică, rezultat a cunoaşterii lumii, rezultat a activităţii intelectuale a omului. Ambele paradigme se întîlnesc în toate perioadele istorice, însă una din ele predomină. Spre exemplu, în antichitate predomină paradigma cosmocentrismului, în epoca medievală – teocentrismului, în epoca Renaşterii – gnoseocentrismului etc. Deosebim şi alte paradigme (empirism şi raţionalism, dialectica şi metafizica, materialism şi idealism).

 

Istoria filozofiei şi obiectul ei

Clasificarea şi periodizarea gîndirii filozofice

Filozfia în India antică

Filozofia în China antică

Caracteristica generală şi periodizarea filozofiei din Grecia antică

Esenţa filozofiei clasicii timpurii

Filozofia clasicii mature

Filozofia romano-elenistă

Păreri:
  • 5 din 5 stele! Autor: Veronica Vizitatorul | 15.10.2015
    A fost util
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net