logare  |  registrare

Fiabilitatea sistemelor de transmisiune a informatiei prin fibre optice

Fiabilitatea sistemelor de transmisiune a informatiei prin fibre opticezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru luni, 15 august 2011
Fiabilitatea sistemelor de transmisiune a informatiei prin fibre optice
56.94 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 106
Descriere

FIABILITATEA SISTEMELOR DE TRANSMISIUNE A INFORMAŢIEI PRIN FIBRE OPTICE (STIFO)

 

Problema fiabilităţii este una dintre cela mai de bază pentru tehnica de telecomunicaţii. Fiabilitatea se defineşte ca o proprietate complexă, care în dependenţă de condiţiile de construie şi exploatare poate să includă durata de bună funcţionare, bun pentru reparaţii şi stabilitatea de păstrare a parametrilor în timp sau o anumită combinaţie a acestor parametri.

În reţelele de comunicaţii digitale moderne echipamentul terminal (ET) şi traficul lineic optic(TLO) poate să se extindă până la mii de kilometri. Ieşirea de funcţie a bazei de elemente din componenţa echipamentului terminal şi a celui intermediar şi la fel, măcar a unei fibre optice din componenţa cablului optic cauzează întreruperea transmisiunii a mii de canale de telecomunicaţii. Deaceea întrebările de fiabilitate a STIFO sunt necesare de a fi luate în considerare şi amănunţit analizate la etapele de planificare şi proiectare.     

 

Indicii de fiabilitate se divizează în indicii de calcul experimentali, de exploatare şi de extrapolare. Indicii de calcul sunt obţinuţi  în baza modelelor teoretice şi  ipotezelor,  experimentale sunt obţinuţi în rezultatul experimentelor promovate cu anumit scop, de exploatare sunt obţinuţi în rezultatul prelucrării statistice a datelor despre deranjamente şi timpul de restabilire în procesul de exploatare şi indicii de extrapolare sunt obţinuţi prin extrapolarea lor la o altă durată şi alte condiţii de exploatare.

Indicii de fiabilitate a STIFO pot fi determinaţi calitativ [1, 2]. Deranjamentele se caracterizează prin densitatea deranjamentelor m ce revin la 100km într-un an şi care se determină conform expresiei:

m=100N/BL                                                                                 (1)

unde N este numărul de deranjamente în magistrala de telecomunicaţii cu lungimea L îndecurs de В ani.                                                                 

 

          Numărul mediu de ore de bună funcţionare a liniei în două deranjamente vecine luate   în decurs de un anumit termen calendaristic de exploatare a STIFO, caracterizează timpul mediu Tmed dintre deranjamente.

          Luând   în  considerare disponibilitatea  sporită  a  echipamentului   sistemelor  de transmisiune digitale este raţional de a lua valoarea coeficientul de disponibilitate Cd a STIFO nu mai mic de 0,985, iar a echipamentului terminal - 0,995 [7]. Valoarea coeficientul de disponibilitate a STIFO poate, fi asigurată pentru diferite relaţii dintre valorile densităţii deranjamentelor m şi timpulderestabilire tr. În raioanele cu condiţii de exploatare moderate timpul de restabilire a STIFO urmează să se încadreze în limitele 4...5 ore, iar densitatea deranjamentelor trebuie să fie nu mai mare de 0,1905...0,2381. În raioanele cu condiţiile de exploatare extremale, timpul de restabilire a STIFO trebuie să se încadreze în limitele 5...6 ore, iar densitatea deranjamentelor trebuie să fie nu mai marede 0,1587...0,l905. Este raţional de a întreprinde măsuri pentru a reduce timpul de restabilire a reţelei de telecomunicaţii, însă aceasta este destul de dificil pentru a realiza în practică.

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net