logare  |  registrare

Reţele de conexiune cu comutaţie spaţială

Reţele de conexiune cu comutaţie spaţialăzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru vineri, 12 august 2011
Reţele de conexiune cu comutaţie spaţială
49.84 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 106
Descriere

Reţele de conexiune cu comutaţie spaţială: structura funcţională a reţelei de conexiune,

reţele de conexiune cu 2 şi 3 etaje


Structura funcţională a reţelei de conexiune

Reţeaua de conexiune(RCX) funcţionează de fapt ca o matrice globală de conexiune, ale cărei dimensiuni sunt specificate prin numărul porturilor de acces


Reţeaua de amestec(RA) – este echivalentă cu o matrice pătrată.

Concentrator de linii(CL) – este echivalent cu o matrice dreptunghiulară cu numărul de intrări mai mare ca numărul de ieşire.

Distribuitor de linii(DL) – echivalent cu o matrice dreptunghiulară, cu numărul de intrări mai mic ca numărul de ieşiri.

        Pentru a eficientiza utilizarea resurselor interne ale surselor de comutaţie trebuie realizată o concentrare a volumului mic de trafic. În consecinţă orice linie de abonat este conectată pe un port de intrare al CL. Astfel pe ieşirile CL se obţin volume de trafic de acelaşi ordin de mărime cu cele sosite pe joncţiunea de intrare ce sunt direct conectate pe intrarea reţelei de amestec.

        Prin echilibrarea volumelor de trafic pe porturile de intrare ale RA se creiază condiţii teoretice pentru utilizarea eficientă a resurselor acesteia.

        Dacă destinaţia solicitată de către un chemător este conectată într-o altă CT atunci conexiunea trebuie să fie orientată spre o joncţiune de ieşire conectată pe unul din porturile de ieşire ale reţelei de amestec. Însă, dacă destinatarul apelului este conectat în aceeaşi CT cu chemătorul atunci conexiunea trebuie să fie orientată spre DL.

        Rolul subreţelei DL este de a distribui traficul prelucrat în reţeaua de amestec spre abonaţii proprii ai CT. În acest mod pentru stabilirea unei conexiuni între o sursă şi o destinaţie reţeaua de conexiune este angajată unidirecţional în toate compartimentele sale.


        Este posibil să fie folosită o singură subreţea dreptunghiulară(CDL) cu rolul simultan de CL şi DL. Această subreţea CDL permite transmisia bidirecţională a semnalelor, îndeplinind după necesităţi ambele funcţii legate de abonaţii proprii unei CT.

În general porturile de acces ale unei RCX sunt diferenţiate în intrări şi ieşiri. În asemenea cazuri toate conexiunile mereu se fac de la intrare spre ieşiri. Reţeaua este unidirecţională şi semnalul aparţinând unei conexiuni se scurge într-un singur sens. Însă dacă porturile RCX nu sunt predefinite ele pot fi cât intrări atât şi ieşiri, funcţionarea lor efectuându-se în raport cu circumstanţele curente şi la comandă, în acest caz reţeaua este de tip bidirecţional şi prezintă avantajul că poate prelucra orice semnal sosit pe linie cu exploatare bidirecţională(liniile abonaţilor proprii).

        Matricea de conexiune este elementul de bază al oricărei RCX(fig. 3), este un ansamblu de puncte de conexiune realizate în tehnologii diverse de-a lungul evoluţiei tehnicilor şi sistemelor de comutaţie: a) reprezentarea funcţională; b) c)reprezentări dimensionale; d) reprezentarea simbolică

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com