logare  |  registrare

Reţele prin cablu structurabile

Reţele prin cablu structurabilezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru joi, 11 august 2011
Retele prin cablu structurabile
34.47 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 106
Descriere

Reţele prin cablu structurabile.

Necesitatea, părţile componente şi realizarea lor

 

        La finele anilor 1980 s-a început o utilizare largă a calculatoarelor personale în toate domeniile de activitate a omului. Tocmai atunci s-a început creşterea şi dezvoltarea rapidă a reţelelor de calculatoare. Această dezvoltare s-a început cînd deja existau cîteva tehnologii incompatibile de transmitere a datelor şi totodată se foloseau diferite cabluri ethernet : 10 Base 5 – cablu coaxial gros, 10 Base 2 – cablu coaxial subţire, ArcNet – aceeaşi grosime, dar cu altă rezistenţă de undă. Sistema de cabluri a fost cel mai greu de schimbat. Majoritatea echipamentelor active ale reţelelor trebuiau şi ele schimbate. Primele încercări de rezolvare a situaţiei s-a făcut în 1983 cînd AT&T a confecţionat prima sistemă de cabluri structurabile, dar nu a avut iniţial o largă răspîndire. Abia în 1991 cînd asociaţia americană a industriei electronice (EIA) şi asociaţia industriei TLC (TIA) au introdus în sistemele de cablu de TLC standardul EIA/TIA 568, revăzut în 1995, care în prezent este EIA/TIA 568 A. Scopul lui a fost determinarea sistemei de cabluri structurabile care ar putea menţine diferite aplicaţii de transmitere a datelor analogice, video, digitale. Neexistînd o altă alternativă acest standard s-a răspîndit în lume. Pe baza lui au fost elaborate alte standarde europene şi internaţionale, care însă n-au primit o aşa răspîndire în practică. De asemenea au fost elaborate şi alte standarde ce permit folosirea avantajelor sistemei de cabluri structurabile (SCS) – ANSI/TIA/EIA 569 – ce descrie cerinţele către încăperile unde se plasează echipamentele de TLC, ANSI/TIA/EIA 606 – descrie regulile de marcare prin culori şi de documentare. Principiul de construire a SCS  Principalele caracteristici a SCS sunt: structurare, universalitate, abundenţă. Mediul de transmitere a semnalelor constă din două elemente : cablu şi conector. Cablurile sunt întinse astfel formînd linii şi magistrale. Reţeaua structurabilă se împarte în subsisteme. Se evedenţiază subsistema de administrare. Conform standardelor internaţionale se disting 3 subsisteme: magistrala complexului, magistrala clădirii şi subsistema orizontală.

 

       Magistrala complexului este destinată pentru formarea legăturei dintre diferite clădiri. Cel mai des se utilizează cablul optic şi permite o distanţă la cîţiva km. Magistrala clădirii menţine legătura dintre etajele clădirii, legătura dintre cutia de răspîndire a clădirii şi a etajului, la fel între cutiile de pe un etaj în clădirile lungi. Subsistema orizontală se află între priza la locul de muncă şi cutia de răspîndire a etajului. La fiecare loc de lucru sunt necesare cel puţin două cabluri orizontale. Universalitatea în SCS se obţine datorită conducerii după standarde ce permit trecerea de la reţelele private la reţelele deschise menţinînd lucrul echipamentului activ şi pasiv a diferitor producători.

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net