logare  |  registrare

Protocolul IPX şi SPX

Protocolul IPX şi SPXzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru mari, 09 august 2011
Protocolul IPX şi SPX
242.64 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 208
Descriere

     1 Suita de protocoale IPX/SPX.

     Protocoalele IPX şi SPX reprezintă două tipuri de bază de protocoale de comunicaţie in reţele: IPX nu se bazează pe conexiuni, pe cînd SPX este orientat pe conexiune. Vor fi arătate avantajele şi dezavantajele fiecărui tip de protocol şi vor fi prezentate structurile pachetelor IPX şi SPX.

     1.1 Protocolul IPX

     Netware IPX este un protocol bazat pe datagrame (fără conexiune). Termenul fără conexiune înseamnă că atunci cand o aplicaţie foloseşte IPX pentru a comunica cu alte aplicaţii din cadrul reţelei, nu este stabilită nici o conexiune sau cale de date intre cele două aplicaţii. Deci, pachetele IPX sunt trimise către destinaţiile lor, dar nu se garantează şi nici nu se verifică faptul că acestea ajung sau nu la destinaţie. Termenul datagramă (datagram) desemnează faptul că un pachet este tratat ca o entitate individuală, care nu are nici o legătură sau relaţie secvenţială cu alte pachete.

     IPX execută funcţii echivelente nivelului reţea din modelul OSI. Aceste funcţii includ adresare, rutare şi transfer de pachete pentru schimburi de informaţie, funcţiile IPX fiind dedicate transmisiei de pachete in cadrul reţelei.

     1.2 Avantaje şi dezavantaje

     Deoarece IPX execută doar sarcinile nivelului reţea din modelul OSI, oferă beneficiile vitezei şi performanţei care rezultă din incărcarea mică pe care o produce. Totuşi, serviciile IPX sunt insuficiente dacă sunt necesare garanţiile nivelului transport. IPX este deci folosit in cazul in care este potrivit tipului particular de aplicaţie, alegand in funcţie de caz IPX sau SPX.

     Principalele avantaje şi dezavantaje ale IPX sunt:

• Disponibilitatea simultană a sursei şi destinaţiei nu este necesară, deoarece nu există o conexiune predeterminată. Totuşi, sursa nu primeşte nici o confirmare a faptului că destinaţia a primit datele;

• Flexibilitatea in rutarea pachetelor este mare, deoarece nu este necesară o rută predeterminată a pachetelor;

• Pachetele pot fi trimise către destinaţii multiple pur şi simplu prin duplicarea pachetului şi schimbarea adresei destinaţie.

     Un mesaj se poate trimite folosind IPX prin plasarea mesajului în porţiunea de date a unui pachet IPX, la fel ca şi punerea unui mesaj într-un plic. Headerul pachetului IPX trebuie să conţină reţeaua destinaţie, numerele de nod şi soclu (adică adresa la care trebuie trimis pachetul). IPX trimite fiecare pachet individual prin diferite subreţele (posibil pe diferite rute pentru a profita de traficul mai scăzut) pînă cînd pachetul atinge destinaţia. Deoarece fiecare pachet este o entitate individuală, rutarea şi secvenţierea pachetelor poate să varieze.

     Cînd pachetul ajunge, sursa nu primeşte nici o informaţie privind livrarea cu succes a pachetului. Doar dacă destinaţia ia hotărîrea să trimită un pachet către sursă, sursa poate fi sigură de ajungerea pachetului la destinaţie. Oricum, IPX trimite cu succes aproximativ 95% din numărul pachetelor.

     1.3 Structura pachetului IPX

     Pachetul IPX este identic din punct de vedere al structurii cu un pachet Xerox IDP. El are două părţi: un header de 30 de octeţi şi o porţiune de date cu o lungime intre 0 şi 546 octeţi. Lungimea minimă a pachetului este 30 octeţi (doar headerul), iar lungimea sa maximă este 576 octeţi (30+546). Structura pachetului IPX este prezentată în figura 1.3.1 . Toate cîmpurile sunt structurate high-low, adică cel mai semnificativ octet al cîmpului este primul.


2 Protocolul SPX

2.1 Avantaje şi dezavantaje 

2.2 Structura pachetelor SPX 

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com