logare  |  registrare

Lucian Blaga — Mirabila sămânţă (comentariu)

Lucian Blaga — Mirabila sămânţă (comentariu)zoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru vineri, 21 martie 2014
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Comentariu: Lucian Blaga — Mirabila sămânţă

 

Poezia Mirabila sămânţă este o meditaţie pe tema poetul şi poezia, este deci o ars poetica pentru o a doua etapă a construirii universului poetic. Dacă în Eu nu strivesc corola de minuni a lumii se definea un program estetic expresionist, de factură mitică, în Mirabila sămânţă se păstrează caracterul expresionist, dar de o factură simbolică, obţinută prin sublimarea şi concentrarea mitului. Arta poetică se adânceşte, se redefineşte, se restructurează, renaşte dintr-o altă dimensiune, ca la Alexandru Macedonski în Noaptea de decemvrie.Sublimarea mitului, exprimată în poezia Paradis în destrămare, este urmată de o renaştere spirituală înMirabila sămânţă. Sămânţa „Cuvântului”, care conţine în sine „supreme puteri”, adică legile creaţiei, generează Eutopia — mândra grădină a unui nou univers, alcătuit din flori ale spiritului, adică universul poetic.


Şiruri de redimensionări şi restructurări interioare însoţesc volumele de poezii: Poemele luminii. Paşii profetului, In Marea Trecere, La cumpăna apelor, Nebănuitele trepte, La curţile dorului.

Modelele de cunoaştere, precum şi valorile ascunse în structura interioară a cuvintelor, sunt sugerate prin simboluri cromatice ca: „roşii”, „ verzii”, „sinilii” „aurii”, „gălbii”.Aceste culori pot sugera, prin însumarea conceptelor, categoriilor, legilor, principiilor, simbolurilor, reprezentărilor, miturilor, prototipurilor, valoarea de conştiinţă de sine a poetului, iar categoriile şi ideile estetice dau calitatea de conştiinţă estetică a poetului. Poezia nu este decât o emanaţie a acestei conştiinţe. Aceste categorii-seminţe fac să apară grădina spiritului, universul poetic.

Ipostaza „copil” a eu-lui poetic sugerează, prin cufundarea în cada cu grâu, asimilarea acestor categorii-seminţe-boabe de aur. Dorinţa sa de a se apropia de aceste serninţe exprimă prima etapă a procesului sinectic, identificarea, care ar declanşa zeii ascunşi în cuvinte: „visătorii de visuri tenace, cuminţi”. Oamenii înşişi devin doar seminţe: „Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor/”. Aceste seminţe sugerează, ca şi codrul, un „neam cântăreţ”. De aceea:„Seminţele-n palme / de le ridici, răcoroase, / un sunet auzi precum ni l-ar da / pe-un ţărmure-al Mării de Est mătăsoase nisipuri”. În ele stau „popoare de frunze”, adică destinele umane, culorile „din stemele ţărilor”, adică destinele naţionale.  Credinţa dă acest destin. De ea depinde soarta omului şi a neamului. Sensul poetului şi al poeziei este să cultive această credinţă a străbunilor. Este a doua etapă a procesului sinectic, obiectivarea.

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net