logare  |  registrare

Statutul juridic al functionarului public

Statutul juridic al functionarului publiczoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru joi, 20 decembrie 2012
Statutul juridic al functionarului public
Autor: OLya
124.5 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 172
Descriere

Statutul juridic al funcţionarului public

  

            Pentru realizarea funcţiilor statului se înfiinţează servicii publice corespunzătoare, care la rândul lor sunt dotate cu funcţii publice ocupate de funcţionari publici.

 

        1. Serviciul public. Definiţia legală a serviciului public este dată în art. 1 al Legii Republicii Moldova privind serviciul public, din 4 mai 1995 şi înseamnă “totalitatea autorităţilor publice şi activitatea persoanelor ce ocupă posturi în aparatul acestor organe, îndreptată spre realizarea împuternicirilor acestor autorităţi în scopul dezvoltării economiei, culturii, sferei sociale, promovării politicii externe, apărării ordinii de drept şi asigurării securităţii naţionale, ocrotirii drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor”. Considerăm de prisos sintagma “totalitatea autorităţilor publice” şi optăm pentru următoarea definiţie:  serviciul public este orişice activitate a autorităţilor publice pentru satisfacerea unor nevoi de interes general de o mare importanţă, care funcţionează în mod regulat şi continuu.

 

Pentru a-şi realiza sarcinile, serviciile publice sunt dotate, încă de la înfiinţare, cu funcţii publice clasate în ordine ierarhică, stabilindu-se pentru fiecare atribuţii de putere publică, într-o anumită sferă de competenţă. În aşa fel, funcţia publică este situaţia juridică a persoanei fizice învestită, în mod legal, cu capacitatea de a acţiona în realizarea competenţei unui organ de stat. În art. 1 al legii serviciului public funcţia publică este definită ca “unitatea primară a autorităţii publice, care determină locul şi rolul cetăţeanului în munca socială în sistemul serviciului public, drepturile şi obligaţiile, exigenţele faţă de pregătirea lui profesională”. Considerăm că funcţia publică este complexul de atribuţii, puteri şi competenţe, stabilite potrivit legii, din cadrul unui serviciu public, înfiinţat în scopul satisfacerii, în mod continuu şi permanent, de către funcţionarii publici, numiţi sau aleşi,  a intereselor generale ale societăţii. Reieşind din această definiţie pot fi evidenţiate următoarele caractere ale funcţiei publice:

  •    *Este o totalitate de atribuţii, de puteri şi competenţe determinate cu care sunt dotate la înfiinţare serviciile publice;
  •    *Aceste atribuţii, puteri şi competenţe se stabilesc în raport de sarcinile specifice pe care serviciile publice le exercită în vederea satisfacerii intereselor generale ale societăţii şi nu a intereselor individuale;
  •    *Aceste atribuţii, puteri şi competenţe se exercită în mod continuu şi permanent, adică există pe un timp nedeterminat;
  •   *Drepturile şi obligaţiile – atribuţii ale funcţiei publice – sunt create şi organizate în vederea realizării puterii publice. Acele activităţi ale unor persoane care fac parte dintr-un organ al statului, dar în săvârşirea cărora nu se realizează puterea publică, nu constituie funcţii publice;
  •   *Funcţiile publice se stabilesc doar pe cale unilaterală, prin lege sau în baza legii, de către organele de stat. Funcţia publică, fiind o instituţie a dreptului public nu poate fi stabilită prin contract. Funcţia publică are un statul legal, deoarece actul de instituire a acesteia este întotdeauna un act de autoritate, iar cel ce exercită funcţia exercită autoritatea statală şi nu drepturile dintr-o situaţie contractuală;
  •   *Atribuţiile, puterile şi competenţele funcţiei publice se realizează de către funcţionarii publici numiţi sau aleşi în funcţia respectivă.

  • Conform art. 1 al legii serviciului public “funcţionar public înseamnă persoana care ocupă funcţie de stat remunerată şi care dispune de ranguri şi grade, stabilite în conformitate cu principiile prezentei legi”. Pledăm pentru următoarea definiţie a funcţionarului public: este acea persoană fizică care, cu respectarea condiţiilor cerute de lege, a fost investită prin actul unilateral de voinţă al unei autorităţi publice sau prin alegere, într-o funcţie publică, pentru a desfăşura o activitate continuă de interes general. Deci, funcţionari publici sunt persoanele fizice care ocupă, în condiţiile legii, funcţii publice în cadrul serviciilor publice. Putem menţiona următoarele caractere de funcţionarului public:

  •   *Drepturile şi obligaţiile funcţionarului public sunt stabilite în limitele competenţei organului în care el se află în serviciul public;
  •   *Activitatea funcţionarului public este supusă realizării sarcinilor care stau în faţa organului respectiv şi poartă un caracter oficial;
  •   *Prescripţiile şi cerinţele legitime ale funcţionarilor publici sunt obligatorii pentru toţi cărora ele sunt adresate, realizarea drepturilor şi obligaţiunilor de serviciu ale funcţionarilor publici fiind garantată prin lege;
  •   *Pentru funcţionarii publici sunt prevăzute anumite înlesniri şi o responsabilitate sporită pentru înfăptuirea atribuţiilor sale;
  •   *Funcţionarii publici au dreptul la avansare în serviciu (dreptul la carieră) şi se bucură de stabilitate în funcţie.
  •  

    Prin statutul funcţionarului public înţelegem totalitatea normelor juridice care reglementează situaţia juridică obiectivă a funcţionarilor publici, determinând drepturile, obligaţiile, garanţiile lor legale, precum şi responsabilitatea funcţionarului public. În general, statutul juridic al funcţionarului public este menit să creeze condiţii necesare pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu, să garanteze stabilitatea lor în funcţie, drepturile şi asistenţa socială.  Statutul funcţionarilor publici cuprinde voinţa statului de a reglementa, în mod autoritar, situaţia juridică a funcţionarilor publici, îndepărtând orice idee contractuală în raporturile dintre serviciul public şi funcţionarii publici. Or, între funcţionarii publici şi serviciile publice sunt raporturi administrative de subordonare faţă de conducătorul serviciului public, care începe la momentul învestirii în funcţia publică respectivă şi ia sfârşit la încetarea raporturilor juridice dintre funcţionarul public şi serviciul public. 

    ...

    Bibliografie.

     

    • *A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, Bucureşti, 1996
    • *V. Prisăcaru, Tratat de drept administrativ roman (partea generală), Bucureşti, 1993
    • *Guy Braibant, Le droit administratif francais, Dalloz; 1984.
    • *Rene Chapus, Droit administratif general, tome II, Montchrestien, 1989.
    • *Yves Meny, Politique comparee. Les democraties: Allemagne, Etas-Unis, France, Grande-Bretagne, Italie,  Montchrestien, 1993.
    • *Victor Popa, Igor Munteanu, Victor Mocanu, De la centralism spre descentralizare, Cartier, 1998.
    • *A. Bantuş, Statutul juridic al funcţionarului public în Republica Moldova. Teză pentru obţinerea gradului ştiinţific de doctor în drept, Chişinău, 1999.

     

    Păreri:
    Părerea Dvs poate fi prima.
    Scrie părerea
    Accesati Zakusi.net