logare  |  registrare

Concesionarea serviciilor publice

Concesionarea serviciilor publicezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru smbt, 15 decembrie 2012
Concesionarea serviciilor publice
Autor: OLya
42.5 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 172
Descriere

Concesionarea serviciilor publice

 

   Practica transmiterii „sarcinilor" cu caracter administrativ catre persoane fizice/juridice private este lunga si foarte diversa; tocmai de aceea vom întalni în doctrina mai multe definitii ale concesiunii.

Termenul de concesiune este deci unul din cele mai vagi ale dreptului administrativ, fiind folosit pentru a desemna anumite operatii ale administratiei care la prima vedere nu au multe elemente în comun, însemnand ca exista o autorizare, o permisiune din partea administratiei. Vorbim astfel de concesiune de spitale, de autostrazi, de terenuri, de bogatii ale subsolului etc.

Din punct de vedere clasic, concesiune este definita ca: un mod de gestionare a serviciilor care consta în aceea ca autoritatea publica - concedent, însarcineaza un particular - concesionar, printr-o convenfie încheiata cu acesta safaca safuncfioneze un serviciu public pe cheltuiala §i riscul sau, remunerandu-se prin redevenfe percepute de la uzageri.

 

  În opinia lui Pierre Delvolvé, prin concesiune se înfelege o convenfie prin care o persoana publica însarcineaza cu prestarea unui serviciu public o întreprindere privata care sa asigure finanfarea lucrarilor, exploatarea lor §i care este remunerata din redevenfele percepute de uzageri.

Aceste definitii necesita unele precizari. În primul rand, trebuie facuta distinctia între concesionarea serviciului public si actele, foarte variate, în cazul carora, datorita unui limbaj administrativ insuficient de precis se utilizeaza, de asemenea, termenul de concesionare.

Concesionarea serviciului public se distinge radical prin faptul ca reprezinta un mod de gestionare a unui serviciu public. În cazul concesionarii lucrarilor publice diferenta este, spre exemplu, mult mai putin semnificativa reducandu-se la un simplu procedeu: este vorba de concesionarea serviciului public, unde concesionarul nu se angajeaza numai sa asigure functionarea serviciului ci, în prealabil, se angajeaza saefectueze el însusi lucrarile publice necesare acestei functionari. Gestiunea serviciului trebuie sa-i permita, printre altele, sa suporte cheltuielile si sa amortizeze aceste lucrari publice care, la finele contractului de concesionare, revin gratuit cedentului. De aceea, concesionarea lucrarilor publice se face pe perioade lungi. Astazi, procedeul se aplica si în cazul constituirii si exploatarii autostrazilor cu plata si a parcurilor subterane de garare a autovehiculelor. Exista si cazul concesionarii în stare pura, fara lucrari publice, cand serviciul nu necesita construirea de infrastructuri publice (reteaua de autobuze).

 

  În al doilea rand, conform acceptiunii clasice a concesionarii, gestiunea serviciului public este încredintata, în principiu, unei persoane private, individuale sau de tip societate, care pastreaza acest caracter si se raporteaza la dreptul privat. Procedeul concesionarii are un camp limitat de actiune, din cauza naturii sale cat si a surselor de provenienta. El nu se poate aplica decat serviciilor care încaseaza în contrapartida o suma de la beneficiarii sai, ceea ce exclude din plecare serviciile gratuite (ajutor social) si cele ce permit individualizarea utilizatorilor (ansamblul cailor publice, mai putin autostrazile care permit individualizarea si a caror constructie/întretinere poate fi concesionata).

Procedeul concesionarii a permis statului sa mentina aceste întreprinderi în afara sferei publice, sa introduca în gestionarea lor conceptul de profit capitalist (element necesar al progresului economic din punct de vedere liberal) si în sfarsit, sa se elibereze de riscurile financiare ale acestor initiative.

Regimul concesionarii clasice rezulta din concilierea între cele doua elemente fundamentale, aparent opuse, ale sistemului: pe de o parte, un serviciu public subordonat imperativelor interesului general; pe de alta parte, un particular care nu accepta sa-l gestioneze decat prin prisma interesului personal.

 

  A fost necesar, sa se mentina cedentului o autoritate stricta asupra serviciului si sa se garanteze concesionarului beneficiile la care poate spera în mod legitim. Necesitatea acestei concilieri domina regimul concesionarii.

Conform art. 1 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, modificat de Legea nr. 528/2004, concesionarea se face în baza unui contract prin care o autoritate publica, denumita concedent, transmite pentru o perioada determinata, de cel mult 49 de ani, unui investitor privat, denumit concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de a presta servicii în numele sau, remunerarea pentru serviciile prestate constand fie din sumele obtinute din dreptul de exploatare a serviciilor fie din acest drept însotit, în completare, de remuneratie.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com