logare  |  registrare

Enigmele spatiu-timpului

Enigmele spatiu-timpuluizoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru vineri, 07 decembrie 2012
Enigmele spatiu-timpului
46 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 93
Descriere

Enigmele spatiu-timpului

 

Pe la sfârşitul anilor ’30, pe bază de raţionamente de fizică “normale”, s-a ajuns la o concluzie oarecum neaşteptată: se poate întâmpla ca o stea să “colapseze” efectiv fără limită, adică până la dispariţia ei totală. Cu aproape 30 de ani mai târziu, observaţii astronomice – şi nu doar ele – evidenţiază că asemenea catastrofe stelare sunt întradevăr posibile.

Şi totuşi “ceva” nu se poate transforma în “nimic”, asemenea situaţii nu au precedent în Natură. Ar fi un fapt cu totul… singular, de unde şi numele de singularităţi atribuit unor astfel de “obiecte”. Unde poate să dispară o stea? Cum pot fi puse de acord astfel de evenimente cu legile cunoscute ale fizicii? Reprezintă singularităţile limita întregii ştiinţe în sine? Interfaţa cu supranaturalul? 

Să încercăm să ne imaginăm o călătorie spre “găurile negre”, situaţie care evident va putea să apară în oricare din zborurile cosmice ale viitorului.

Fără nici o exagerare, orice relaţie cu o gaură neagră reprezintă un “joc al morţii”. Pentru că un obiect oarecare – fiinţă, navă cosmică sau pur şi simplu o simplă particulă elementară – odată ce depăşeşte orizontul evenimentelor, se îndreaptă inexorabil spre anihilarea finală. Această “suprafaţă” imaginară este cu adevărat ultima frontieră în drumul spre nefiinţă.

În anul 1908, la trei ani de la apariţia teoriei speciale a relativităţii, Hermann Minkowski, profesorul lui Albert Einstein, arată că imaginile pe care ni le reprezentăm în spaţiu – timp, departe de a fi, cum am spune astăzi, science fiction, sunt imagini efective, cvadridimensionale, ale realităţii. Într-o lume în care un observator, fiinţă sau lucru, este reprezentat de o linie de univers. El primeşte şi transmite semnale luminoase: dinspre trecut şi înspre viitor. Acestea se “aşează” de-a lungul unor suprafeţe conice, numite “conuri de lumină”, sau în interiorul acestora: conul de trecut şi cel de viitor. Pe sau în interiorul conului de trecut/viitor se află evenimentele care influenţează/pe care le influenţează observatorul. Astfel, întreaga lume cvadridimensională a spaţiu – timpului este populată doar cu linii de univers şi evenimente, fiecare cu conurile sale de lumină.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net