logare  |  registrare

Asistenta sociala in Romania

Asistenta sociala in Romaniazoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru duminic, 30 septembrie 2012
Asistenta sociala in Romania
Autor: Olya
41 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 172
Descriere

Asistenta sociala in Romania


     Variatele forme de sprijin a persoanelor în nevoie prin acte de caritate, şi care se regăsesc în toate comunităţile umane, pot fi considerate forme primare în practica asistenţei sociale.

       Societăţile moderne au făcut însă un pas decisiv spre dezvoltarea şi instituţionalizarea asistenţei sociale. La începutul secolului XVII, în Anglia se instituie o lege sugestiv intitulată Elisabethan Poor Law, care impune o taxă pentru sărăcie şi care ar putea fi considerată ca debut instituţional al asistenţei sociale. Din taxa plătită de cei care deţineau pământ, se obţineau fonduri pentru ajutorul celor săraci şi dezavantajaţi: bătrâni, bolnavi, handicapaţi, copii abandonaţii, orfani etc. Mai târziu, în secolul XIX, în Anglia, Franta, Germania. SUA apar primele sisteme de protecţie socială în sfera asigurărilor sociale (in special cele centrate pe sănătate, pe bătrâneţe, orfani, accidente de muncă).

     De o dezvoltare însă a profesiei ca atare se poate vorbi la începutul acestui secol când, în contextul sporirii serviciilor publice şi sociale, se produce o largă diversificare a activităţilor de asistenţă socială a celor în dificultate. Asistenţa socială se transformă într-o activitate tot mai profesionalistă. Ea îşi conturează treptat o arie problematică proprie, relativ autonomă, un profil profesional distinct, sprijinită pe metode şi tehnici specifice de diagnoză, de terapie şi sprijin pentru cei vulnerabili. Asistenţa socială, privită ca sistem, implică alături de profilul profesional şi aspectul instituţional propriu-zis.

        În ţările care au depăşit un grad anumit de modernizare, serviciile de asistenţă socială reprezintă o parte importantă a sistemului general de protecţie socială.

...

Asistenţa socială în România: avansul spectaculos dintre cele două războaie mondiale.

      În ceea ce priveşte serviciile moderne de asistenţă socială, România are o tradiţie de excepţie, plasându-se în anumite perioade de timp la nivelul celor mai avansate ţări. Una dintre caracteristicile ei definitorii este strânsa legătură a ei cu sociologia. Asistenţa socială modernă a fost iniţiată şi sprijinită continuu de şcoala sociologică de la Bucureşti. După război, o perioadă destul de îndelungată a rezistat şi chiar a început să se consolideze prin activitatea eroică şi dedicată a câtorva supravieţuitori ai şcolii sociologice gustiene. În 1990, după revoluţie, ea a fost reînviată prin acţiunea energică a comunităţii sociologice şi a unora dintre asistenţii sociali formaţi până în 1969.

       Primele începuturi ale asistenţei sociale în România sunt semnalate, ca de altfel în toate celelalte ţări ale lumii, sub forma unor acţiuni caritabile, filantropice cu un pronunţat caracter religios. Aceste activităţi, cel mai adesea coordonate de biserică, aveau drept scop ajutorarea ocazională a celor care se plasau la marginea societăţii: bătrâni şi bolnavi săraci şi lipsiţi de ajutorul familiei, orfani ajunşi cerşetori, săraci aflaţi în situaţii de mizerie severă. Aceste acţiuni au ajutat la formarea unui spirit de solidaritate umană atât de necesar dezvoltării serviciilor moderne de asistenţă socială.

...

      În România, intervenţia sistematică a statului în activitatea de asistenţă socială începe odată cu crearea Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale în 1920. În cadrul acestui minister functiona Direcţia Asistenţei. La nivel local s-a constituit o infrastructură diversificată: organele locale care aveau funcţia de a oferi efectiv asistenţă socială erau Birourile judeţene şi comunale, iar ca organ local consultativ, de aviz şi coordonare, era Comitetul judeţean. În 1930 este adoptată Legea sanitară şi de ocrotire socială care oferă un cadru legal, foarte modern pentru perioada respectivă, de funcţionare a întregului sistem de asistenţă socială şi de coordonare a sa la nivel naţional. În municipii şi oraşele reşedinţă de judeţ sunt înfiinţate Oficii de ocrotire. În mediul rural sunt înfiinţate Casele de ocrotire.

       Sarcina de coordonare naţională, metodologică şi profesională a întregii activităţi de asistenţă socială revenea Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale: toate serviciile de ocrotire depinzând de alte ministere, de regii, precum şi instituţiile şi organizaţiile private de ocrotire, funcţionau conform îndrumărilor de ordin tehnic ale Ministerului Muncii. Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale şi sunt supuse controlului de acelaşi ordin al acestui minister.

...

Asistenţa socială după 1989 

        Revoluţia din decembrie 1989 a generat înalte aşteptări în ceea ce priveşte reluarea tradiţiei bogate a asistenţei sociale pe care ţara noastră o avea. Estimarea problemelor sociale şi economice dificile ale tranziţiei care urmau să apară a accentuat urgenţa dezvoltării sistemului de asistenţă socială.

       Moştenirea regimului socialist era deosebit de precară. În majoritatea ţărilor foste socialiste sistemul serviciilor de asistenţă socială a fost în mod dramatic subdezvoltat. Singurele elemente ale sistemului de asistenţă socială erau instituţiile de asistenţă socială (pentru persoane cu handicap sever, pentru copii orfani, abandonaţi, pentru bătrânii singuri şi neajutoraţi) care, la limita decenţei şi uneori chiar cu mult sub aceasta, ofereau persoanelor în dificultate servicii de calitate slabă, neprofesioniste. Imediat după revoluţie, imaginea televizată a acestor instituţii, mai ales a celor pentru persoane cu handicap, a fost de natură a îngrozi deopotrivă pe străini şi pe români. Unele instituţii (multe chiar pentru copii), aşezate în locuri izolate, greu accesibile, cu un personal necalificat, apăreau ca insule de mizerie şi degradare umană, oferind imagini de coşmar. Serviciile comunitare de asistenţă socială chiar într-o ţară cu importante tradiţii in domeniu cum este România, fuseseră complet eliminate, iar asistenţii sociali profesionişti, lipsiţi chiar de recunoaşterea formală a profesiei lor, erau ţinuţi în posturi administrative marginale.

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net