logare  |  registrare

Administratia publica romaneasca in epoca dictaturilor de dreapta 1938-1944

Administratia publica romaneasca in epoca dictaturilor de dreapta 1938-1944zoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru miercuri, 26 septembrie 2012
Administratia publica romaneasca in epoca dictaturilor de dreapta 1938-1944
Autor: Olya
71.5 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 172
Descriere

Administratia publica romaneasca in epoca dictaturilor de dreapta 1938-1944


1. Dictatura regelui Carol II

1.1. Monarhul §i responsabilitatea ministerială

       La 10 februarie 1938 Regele Carol II pune capăt regimului de democraţic parlamentară implementat prin actele constituţionale din 1866 şi 1923, introducând prin lovitură de stat un nou regim politic. Prin aceasta, la nivel declarativ, se urmărea corectarea neajunsurilor vechiului regim parlamentar care aduseseră ţara într-o prelungită criză politică. Neajunsurile identificate erau legate în mod covârşitor de sistemul politic, eel care oferea partidelor posibilitatea practicării jocurilor electorale lipsite de eficienta în actul de guvernare. Noul regim politic urma să aibă la bază ideea imui mesianism politic, în care Regele apărea drept un “salvator al patriei aflate în pericol”. Atingerea scopului pe care şi 1-a propus monarhul a fost atins în două etape, marcate fiecare de adoptarea unei măsuri legislative.

 

        Prima etapă a fost marcată de adoptarea unui nou text constituţional, care consacra din punct de vedere juridic existenţa noului regim şi introducea o serie întreagă de reglementări menite să îi ofere “salvatorului” instrumentele necesare îndeplinirii misiunii sale. Constituţia a fost aprobată la 24 februarie 1938, prin intermediul unui plebiscit organizat în condiţiile stării de asediu, a votului nominal şi verbal, ceea ce nu a creat probleme în privinţa rezultatului urmărit de iniţiatori.

        Ce-a de a doua etapă a fost marcată de Decretul/Lege 31 martie 1938 prin care erau dizolvate toate partidele, grupările şi organizaţiile politice, sub pretextul agitaţiilor şi violenţelor pe care acestea din urmă le cauzaseră în trecutul recent. Golul lăsat pe scena politică de dispariţia formaţiunilor politice a fost umplut câteva luni mai târziu prin înfiinţarea unui partid politic cu rol de monopol pe scena politică românească (Frontul Renaşterii Naţionale, redenumit ulterior ca Partidul Naţiunii), condus de însuşi regele Carol II, în care au fost constrânşi să se înscrie toţi funcţionarii de stat.

 

        Spre deosebire de constituţiile anterioare (din 1866 şi 1923), care prevedeau în mod expres faptul că monarhul nu poate deţine alte prerogative decât cele precizate explicit, noua constitute nu mai stipula nimic în acest domeniu permitandu-i astfel să se implice în toate domeniile de decizie. În acest fel, noul sistem constituţional nu mai avea nimic de-a face cu principiile monarhiei  constituţionale   şi  al  pasivitatii  regale,   conform   cărora  “regele domneşte, dar nu guverneaza". Devenit “Cap al statului”, monahul primea astfel dreptul de exercitare efectivă a puterii executive.

...

2. Dictatura generalului Ion Antonescu

2.1. Instalarea noului regim

     Dezastrul naţional provocat în vara anului 1940 de cedările teritoriale în favoarea Uniunii Sovietice, Ungariei şi Bulgariei, au compromis definitiv sistemul politic introdus de regele Carol II. În faţa acestei profunde crize, monarhul este presat, atât de opinia publică, cât şi de principalii reprezentanţi ai clasei politice, să renunţe la putere. Dând curs acestor presiuni, acesta îl însărcinează cu formarea unui nou guvern pe generalul Ion Antonescu, disident al regimului carlist, aflat până de curând sub domiciliu forţat. Pasul următor a fost făcut la 5 septembrie 1940, când Regele isi suspendă propria Constitute şi dizolvă Corpurile Legiuitoare. Totodată, prin Decret Regal, generalul Ion Antonescu în calitate de preşedinte al Consiliului de Miniştri este învestit cu puteri depline în conducerea statului.

 

      Consultările generalului cu principalii conducători ai partidelor politice tradiţionale, precum şi cu reprezentanţii Mişcării Legionare au condus către concluzia că regele Carol II trebuie să abdice. În consecinta, generalul Ion Antonescu adresează monarhului o scrisoare prin care i se solicită acest lucru, regele acceptând să semneze actul de abdicare la 6 septembrie 1940.

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com