logare  |  registrare

Auditul financiar

Auditul financiarzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru duminic, 08 aprilie 2012
Auditul financiar
98.5 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 131
Descriere

Auditul financiar


Conform ISA, „auditor” înseamnă un prestator de servicii în domeniul auditului financiar-contabil sau al serviciilor conexe cum ar fi:

      revizuiri;

      angajamente privind proceduri convenite şi misiuni de elaborare.

 

Angajamente/misiuni de audit cu scop special

  • situaţii financiare întocmite după alt referenţial contabil decât standardele internaţionale sau naţionale de contabilitate;
  • componente ale situaţiilor financiare: sunt conturile speciale, anumite elemente ale conturilor şi situaţiilor financiare;
  • respectarea/conformitatea clauzelor din contracte;
  • situaţii financiare sintetice.

 

Cadrul General al Standardelor Internaţionale de Audit nu se aplică serviciilor fiscale, serviciilor de consultanţă financiar-contabilă, altor servicii similare.

Scopul misiunii de audit al situaţiei financiare anuale este obţinerea unui nivel de asigurare rezonabilă ce dă posibilitatea exprimării opiniei de către auditori.

            Limitele inerente într-o misiune de audit sunt determinate de factori cum ar fi: apelul la teste şi sondaje, limitele sistemelor contabile şi de CI, sprijinirea multor probe de audit pe raţionamente, estimări contabile şi mai puţin pe convingeri şi certitudini.

Obiectivele AF

  • Obiective generale referitoare la categoriile de operaţiuni reflectate în rulajele conturilor: se urmăreşte dacă operaţiunile înregistrate au avut loc, dacă toate operaţiunile au fost înregistrate, dacă evaluarea operaţiunilor este corectă şi dacă jurnalele contabile sunt corecte, dacă alocarea în timp, cronologia înregistrărilor asigură independenţa exerciţiilor şi dacă gruparea operaţiunilor pe conturi s-a făcut corect;
  • Obiective generale referitoare la soldurile conturilor: se urmăreşte dacă activele, datoriile, capitalurile proprii există la închiderea exerciţiului, dacă toate activele şi datoriile sunt ale entităţii auditate, dacă toate elementele patrimoniale sunt reflectate în soldurile conturilor şi dacă soldurile conturilor sunt corect evaluate;
  • Obiective generale referitoare la prezentarea şi descrierea făcută prin situaţiile financiare: se urmăreşte dacă nu sunt incluse în situaţiile financiare active, datorii, capitaluri proprii ce nu există sau care nu aparţin entităţii, dacă nu au fost omise informaţii sau nu au fost încălcate principiile contabilităţii, dacă soldurile conturilor sunt grupate pe elemente ale situaţiilor financiare adecvat.

-fami�YTm4�h��man","serif"; mso-bidi-font-weight:normal'>Investiţiile în viziunea clasicilor ştiinţei economice

 

   În abordarea cea mai generală, investiţiile se constituie în cheltuieli de resurse, realizate în prezent, în vederea obţinerii în viitor a unor efecte utile, pe o perioadă cât mai mare de timp. Este important să stabilim încă de la început faptul că, orice investiţie implică existenţa concretă a resurselor (materiale, financiare, umane şi logistice), utilizarea eficientă a acestora, deci a conceptului de eficienţă, materializarea resurselor în rezultate şi exploatarea acestora ţinând cont de influenţa factorului timp şi, nu în ultimul rând, de factorul risc.

    De regulă, investiţiile se materializează în capital fix care pe măsura utilizării generează posibilitatea realizării unor noi investiţii. În acest sens se apreciază că investiţiile constituie fluxuri (flows) a căror dimensionare depinde de perioada de timp luată în considerare ca fiind perioadă de funcţionare a obiectivului rezultat în urma realizării acesteia.

    Procesul economisirii are o istorie îndelungată. Încă de la începuturile civilizaţiei agricole, oamenii au înţeles necesitatea şi posibilitatea de a păstra, de a lăsa o parte din producţia lor curentă pentru a fi folosită în viitor ca bunuri de consum şi ca resurse economice suplimentare. Desigur, asemenea înţelegeri şi comportamente s-au întemeiat pe apariţia şi diviziunea muncii (naturale şi sociale), pe de o parte, pe existenţa proprietăţii private asupra resurselor economice, intereselor asupra uneltelor de muncă, pe de altă parte. Crearea plusprodusului pe aceste baze şi repartizarea lui astfel încât să ducă la sporirea productivităţii în viitor, deci şi economisirea, sunt considerate de către mulţi specialişti (antropologi, sociologi, economişti) începuturile constituirii şi delimitării activităţilor economice ca formă distinctă, autonomă a acţiunii sociale. De-a lungul secolelor, economisirea, formarea unor resurse suplimentare de sporire a productivităţii (acumularea de bogăţii materiale productive), ca şi direcţiile de utilizare ale acestora au fost reflectate şi apreciate de specialişti în cadrul sistemelor de gândire existente în epocă (morală, drept, filozofie etc.) În acele timpuri au fost emise şi au circulat numeroase idei şi teorii economice (de natură pozitivă, precum şi de natură normativă) cu privire la economii, investiţii, acumulări şi concentrări de bogăţie materială şi spirituală, fără ca aceasta să se fi constituit într-un sistem închegat de gândire economică. 

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net