logare  |  registrare

Consolidarea comunităţii europene: tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi Nisa

Consolidarea comunităţii europene: tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi Nisazoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru joi, 09 februarie 2012
Consolidarea comunităţii europene: tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi Nisa
125.5 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 112
Descriere

Consolidarea comunităţii europene: tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi Nisa



1.De la Actul Unic la Conferinţele interguvernamentale ce au condus la semnarea Tratatului de la Maastricht.

2.Tratatul de la Maastricht

3. Tratatul de la Amsterdam

4. Tratatul de la Nisa

    Dacă de la tratatele de la Roma şi până la Actul unic european, prima reformă de ansamblu a cestora, au trebuit să treacă aproape 30 ani, în schimb de la intrarea în vigoare a Actului unic în 1987 şi până la deschiderea conferinţelor interguvemamentale conducând la semnarea în februarie 1992 a Tratatului de la Maastricht au trecut mai puţin de patru ani.

Care au fost factorii ce au determinat o asemenea accelerare a construcţiei europene?

   Se poate afirma că, accelerarea construcţiei europene a fost determinată de o serie intreagă factori.Pe de o parte - de însăşi evoluţia dinamică internă a Comunităţii iar, pe de altă parte de schimbările radicale ale scenei politice internaţionale şi în special dezintegrarea sistemului communist, prăbuşirea URSS şi reunificarea Germaniei.

    A. Adoptarea Actului unic european a reflectat prin sine o opţiune politică, constând în a întări integrarea prin stabilirea unui spaţiu fără frontiere interne şi prin ameliorarea proceselor decizionale. Totodată, Actul unic european, devine instrumental principal al relansării construcţiei europene de la sfârşitul anilor 80-ci, cuprinzând, în preambulul său, şi pentru prima dată hotărârea statelor membre de a realiza o Uniune europeană şi de a o dota cu mijloace de acţiune necesare.

   In timp ce Tratatul de la Roma stabilea "fundamentele unei uniuni fară încetarea mai strânsă între popoarele europene" (primul alineat din preambul), Actul unic european pe bună dreptate poate fi considerat ca fiind tranziţia necesară instituirii Uniunii europene.

   Actul unic şi programul marii pieţe unice au creat impulsurile necesare pentru un dinamism nou după ani de stagnare şi de controverse adesea sterile. Dar mai ales au provocat o reacţie în lanţ refomei antrenând alte reforme pe calea aprofundării integrării europene.

   Elementul declanşator al aprofundării integrării europene 1-a constituit dezbaterea asupra Uniunii economice şi monetare menită să completeze piaţa unică. A apărut pe parcurs un consens asupra faptului că realizarea unei uniuni economice şi monetare constituie un complement natural şi indispensabil stabilirii vastei pieţe fară frontiere interne, etapă a construcţiei europene consacrată de Actul unic european şi articolul 8 A, ceea ce facea necesară întărirea convergenţelor politicilor economice şi macroeconomice ale statelor membre, însoţită de crearea unei monede unice. Deplina reuşită a obiectivului 1992 implica deci un acord asupra finalităţilor economice ale marii pieţe. Consiliul european de la Hanovra din iunie 1988 a încredinţat imui comitet, condus de preşedintele Comisiei, Jacques Delors, misiunea de a studia şi de a propune etapele concrete care trebuiau să conducă la o Uniune economică şi monetară, obiectiv ce fusese confirmat de statele membre prin adoptarea Actului unic.

   Prezentat la 17 aprilie 1989, raportul Delors prevedea realizarea în trei etape a Uniunii economice şi monetare, iar pe baza acestui raport Consiliul european de la Madrid din 26 şi 27 iunie 1989 a subliniat că realizarea Uniunii economice şi monetare, a cărei primă etapă trebuia să înceapă la 1 iulie 1990, urma să ţină seama de paralelismul dintre aspectele economice şi monetare, să respecte principiul subsidiarităţii şi să răspundă diversitâţii situaţiilor specifice.

   Apoi a urmat Consiliul european de la Strasbourg din 8-9 decembrie 1989 a reţinut că majoritatea necesară era realizată pentru a convoca, conform articolului 236 din tratat, o conferinţă interguverna- mentală destinată să elaboreze o modificare a tratatului în vederea etapelor finale ale Uniunii economice şi monetare, conferinţă care trebuia să se reunească la sfârşitul anului 1990.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com