logare  |  registrare

George COŞBUC

George COŞBUCzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru duminic, 20 noiembrie 2011
George COŞBUC
82.5 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

George COŞBUC

1866-1918

poet de inspiraţie folclorică, „poetul ritmurilor cosmice" 


George Coşbuc reprezintă începutul unei mişcări noi, purificate, pro­movând cultivarea tradiţiei naţionale. Poeziile sale sunt caracterizate de limpezime şi simplitate, de un limbaj realist în esenţă, unde lumea este una a graţiei, fiind totuşi elementară, naturalizată, unde ţăranul acţionează logic, nu instinctual. Coşbuc a îndreptat poezia româneas­că spre expresia naturală, simplă, ridicând la rang de poezie limba poporului, cea vorbită.

 

     George Coşbuc s-a născut la 20 septembrie 1866, în satul Hordou (azi comuna Coşbuc) din judeţul Bistriţa-Năsăud. Este al optulea copil al lui Sebastian Coşbuc, care era preot, şi al Măriei Avram. De acasă a în­văţat respectul faţă de tradiţia, portul şi limba poporului său. De la mama a preluat un bogat repertoriu folcloric, pe care 1-a prelucrat ulterior în creaţia sa.

     G. Coşbuc îşi capătă primele cunoştinţe în satul natal, apoi îşi con­tinuă studiile la Salva şi Telciu, terminând gimnaziul la Năsăud (1876 - 1884). Luându-şi bacalaureatul, se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere din Cluj.

     Începe să scrie versuri încă din şcoală, primele poezii apărând în revista-manuscris Muza someşană a societăţii şcolarilor Virtus Romana Rediviva.

     Din 1884 începe să publice la Tribuna din Sibiu, condusă de Slavici, majoritatea poeziilor fiind adaptări şi prelucrări după basme, balade, le­gende. Adevăratul său debut va fi, însă, în 1877, cu Filosofii şi plugarii, despre poetul ardelean vorbindu-se ca despre o mare speranţă a poeziei româneşti.

   

     Apariţia lui Coşbuc a constituit într-adevăr un moment salvator pen­tru lirica românească, care, după Eminescu, intrase în declin. G. Coşbuc aduce un suflu nou prin versurile sale optimiste, feeria naturii, spectaco­lul folcloric. „Coşbuc s-a ivit în firmamentul naţional ca un bolid peste scăpărările lui V. Alecsandri şi flăcările lui M. Eminescu. Literatura ro­mânească s-ar fi putut opri aici, dar destinele noastre literare au refuzat să rămână încremenite în aceste două bariere" (Tudor Arghezi). „Coşbuc a făcut o revoluţie în poezia românească. A adus lumină, sănătate, voioşie. [...] Aerul proaspăt, românesc a năvălit înăuntru, ucigând microbii. [...] Poezia lui e poezia sufletului, izvorâtă din suflet şi vibrând în suflete" (Liviu Rebreanu).

    În 1887 abandonează Facultatea de Filosofie şi Litere a Universită­ţii din Cluj (din cauza unor serioase greutăţi materiale), devine redactor la Tribuna şi se dedică activităţii literare. Impresionat de modelul mi­tologic greco-latin şi de folclorul românesc, Coşbuc concepe un gran­dios proiect de epopee naţională, o mitologie românească cu zeităţi din folclor sau elemente astrale văzute ca divinităţi. Cu regret, autorul realizează doar două evenimente esenţiale ale existenţei umane: nunta, cu sentimentul jubilaţiei, bucuria împlinirii (Nunta Zamfirei) şi moar­tea în accepţia creştinească a poporului (Moartea lui Fulger). Poemul Nunta Zamfirei (1889), apreciat de T. Maiorescu imediat la apariţie, reprezintă un moment hotărâtor în evoluţia literară a lui Coşbuc. ,Nunta Zamfirei se află într-un adevărat ritm vital, într-o creştere neîntreruptă a simţului vizual şi auditiv" (P. Constantinescu).

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com