logare  |  registrare

Organele de simt. Sistemele senzoriale

Organele de simt. Sistemele senzorialezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru joi, 03 noiembrie 2011
Organele de simt. Sistemele senzoriale
42.44 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 110
Descriere

Organele de simt. Sistemele senzoriale


     Organismul viu nu poate exista fără a primi informa ţii despre starea şi schimbările ce au loc în mediul extern şi intern, precum şi în toate părţile corpului. Perceperea excitaţiilor din mediul extern şi intern se efectuează de către receptori — formaţiuni specializate, care transformă energia excitaţiei externe în impulsuri nervoase. Semnalele sosite în SNC de la receptori provoacă la rândul lor noi reacţii sau modifică cursul activităţii ce se desfăşoară în momentul dat. Din vremuri de demult erau cunoscute cinci simţuri: văzul, auzul, pipăitul, mirosul şi gustul — respectiv şi cinci organe de simţ: ochiul, urechea, pielea, mucoasa nazală şi limba. Receptorii organelor de simţ care duc în SNC informaţia despre modificările ce au loc în mediul extern se numesc exteroreceptori.

    1. M. Secenov a descoperit o nouă formă de sensibilitate: simţul artrokinetic, adică simţul de poziţie şi mişcare a membrelor. Fiind cu ochii închişi, omul poate spune cu precizie în ce poziţie se află membrele lui, dacă sunt îndoite sau dezdoite articulaţiile mari, degetele. Receptorii simţului artrokinetic se numeste proprioreceptori; din aceştia fac parte acum şi vestibuloreceptorii organului vestibular din urechea internă.

    In organele interne se află numeroşi interoreceptori, capabili de a sesiza cele mai fine schimbări ale mediului intern al organismului. Există receptori ce reacţionează la schimbările componenţei chimice şi gazoase a sângelui — hemoreceptori; presiunii osmotice a sângelui — osmoreceptori; temperaturii — termoreceptori; volumului de sânge ce vine spre atriul stâng — volumoreceptori; mecanoreceptorii reacţionează la presiunea şi extensia organului. Numeroşi receptori se află în mucoasa tractului gastrointestinal, în pereţii vaselor sangvine şi în alte organe (vezica urinară, vezicula biliară, plămâni, inimă etc.). Mulţi receptori sunt studiaţi încă insuficient.


     Proprietăţile generale ale receptorilor. Toţi rcceptoriii se disting prin excitabilitate foarte înaltă. Pragul de excitabilitate a receptori lor (cantitatea de energie necesară pentru apariţia excitaţiei) este foarte jos. De exemplu, receptorii ochiului (fotoreceptorii) pot fi excitaţi doar de câteva cvante de lumină,

    Odată cu creşterea intensităţii excitaţiei creşte şi intensitatea percepţiei. Valoarea minimă de creştere a excitaţiei care poate fi percepută de persoana supusă experienţei se numeşte prag de diferenţiere. De exemplu, pentru distingerea greutăţii a două încărcături este necesar ca diferenţa maselor acestora să nu fie mai mică de 3%: pentru 100 g această masă va fi 103 g, iar pentru 200 g, 206 g.

   Aproape toţi receptorii au proprietatea de a se acomoda la intensitatea excitantului aflat în acţiune. Subiectiv, aceasta se exprimă prin deprinderea cu mirosul, zgomotul hainele strâmte. Astfel, omul intrând într-o încăpere, numai în primele clipe simte miros specific; după un timp anumit ci nu mai simte acest miros. Numai receptorii vcstibulari şi proprioreoaptotii n-au această proprietate de acomodare.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net