logare  |  registrare

Dezvoltarea dermatologiei și venerologiei

Dezvoltarea  dermatologiei  și venerologieizoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru smbt, 24 septembrie 2011
Dezvoltarea dermatologiei și venerologiei
42.29 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 156
Descriere

Dezvoltarea  dermatologiei  și venerologiei

 

        Dermatologia şi venerologia se ocupă de studierea bolilor de piele şi a celor ve­nerice. Aceste boli erau cunoscute încă în antichitate, simptomele lor fiind descrise în manuscrisele savanţilor din China, India, Grecia, Egipt cu o mie de ani până la era noastră şi chiar mai mult. Astfel, savantul tadjic Abu Aii Ibn Şina (Avicena) a descris în opera sa „Cartea cunoştinţei" un şir de boli de piele (eczema, scabia, urticaria) şi metodele de tratament a acestora.

        Primul manual de dermatologie a apărut în a doua jumătate a sec. XVI, scris de Ironim Mercurialis. Dezvoltarea dermatologiei şi venerologiei ca ştiinţă îşi are înce­putul în a doua jumătate a sec. XVIII. în această perioadă bolile de piele erau studiate fără a se ţine cont de starea generală a organismului, sistemului nervos şi a organelor interne. în Europa Occidentală dermatologia în acea perioadă se dezvolta în două direcţii, reprezentate de şcoala dermatologică franceză şi cea germană.

       Fondatorul şcolii dermatologice germane Hebra (a.a.1816—1880) a analizat profund modificările anatomo-patologice în bolile de piele şi a propus clasificarea lor pe baza tabloului histologic. Reprezentanţii şcolii dermatologice germane atribuiau un rol important excitanţilor externi în evoluţia bolilor de piele, subapreciind rolul tulburărilor sistemului nervos şi ale organelor interne în patogenia bolilor de piele, ele fiind privite doar ca leziuni locale ale pielii. Ca urmare, a luat proporţii tendinţa de a se folosi în tratamentul bolilor de piele numai substanţele medicamentoase pen­tru uz extern, pe când metodele de acţiune generală asupra organismului erau negli­jate. Şcoala dermatologică franceză, în fruntea căreia se afla Albert (a.a.1766—1837), acorda atenţia cuvenită condiţiilor mediului extern

în Rusia dermatologia şi venerologia s-au dezvoltat sub influenţa ideilor nervismului ale întemeietorilor ştiinţei medicale ruse pe baza doctrinei fiziologice a lui I. P. Pavlov, S. P. Botkin, I. M. Secenov. Drept întemeietori ai dermatologiei în Rusia sânt consideraţi A. G. Polotebnov (a.a.1839—1907) şi V. M. Tarnovski (a.a.1837—1906).

      A. G. Polotebnov în tratatul său „Cercetări în domeniul dermatologiei" conside­ra bolile de piele drept simptome ale patologiei întregului organism, a sistemului ner­vos. Această idee şi-a păstrat actualitatea, fiind confirmată prin dezvoltarea continuă a dermatologiei pe baza învăţăturii lui I. P. Pavlov. Cu mult înainte de descoperirea penicilinei A. G. Polotebnov constatase că substanţele produse de mucegaiul verde aveau efect curativ. I. P. Pavlov (a.a.1860—1932) a studiat tulburările sistemului ner­vos la bolnavii de eczemă şi a elaborat metodele de tratament al acestor bolnavi.

         V. M. Tarnovski a contribuit la dezvoltarea ştiinţei despre bolile venerice, dove­dind că bolnavii de sifilis pot fi vindecaţi, şi a acordat o importanţă deosebită comba terii bolilor venerice. Din iniţiativa lui în a.1885 la Peterburg a fost organizată prima Societate dermatovenerologică din Europa, care în prezent îşi continuă cu succes activitatea. V. M. Tarnovski a fost unul dintre organizatorii activi ai primului congres pentru combaterea sifilisului în Rusia, în a. 1837.

        Un rol important în dezvoltarea dermatologiei în Rusia i-a revenit lui A. I. Pospelov (a.a.1846—1916), şeful catedrei de dermatologie al Universităţii din Mos­cova, întemeietorul Societăţii de dermatologie din Moscova şi autorul primului ma­nual original de dermatologie.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net