logare  |  registrare

Camil Petrescu — Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Camil Petrescu — Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de războizoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru joi, 15 septembrie 2011
Camil Petrescu — Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
49.73 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

 

a) Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război poate fi interpretat ca un roman social, realist, fiindcă tema o formează viaţa socială românească înaintea şi în timpul primului război mondial. Ideea este o critică socială a societăţii bucureştene dominată de arivism, vicii, snobism, ipocrizie şi demagogie.

       Subiectul este o povestire a unui locutor, Ştefan Gheorghidiu, ale cărui trăiri şi evenimente organizează din secvenţe „felii de viaţă", o structură neliniară a evoluţiei eroilor. Romanul începe cu un punct culminant, atunci când războiul interior atinge apogeul şi se transformă într-un război exterior. Folosind o tehnică definită de critica literară a oglinzilor paralele sau de dedublare a eului, autorul devenit, locutorul Ştefan Gheorghidiu, organizează filmul secvenţelor „felii de viaţă", care să explice acumularea tensiunilor interioare în sufletul acestuia. Faptul de viaţă este ales în strânsă corelaţie cu ecoul său interior, în măsura în care el este expresia unei intense trăiri afective.


         Ştefan Gheorghidiu, un student sărac la filosofie, se căsătoreşte cu Ella, o colegă de facultate, frumoasă, dar fără posibilităţi de a deveni o intelectuală. In concepţia lui Camil Petrescu, intelectualul este un om, care-şi pune probleme, adică trăieşte pe dictonul cartezian: ..Dubito ergo cogito, cogito ergo sum". Aceste îndoieli asupra evoluţiei Ellei apar din momentul de intrigă. Ştefan Gheorghidiu primeşte o moştenire importantă prin moartea unchiului său Take. Viaţa cuplului se schimbă. Nu mai au prietenii dinainte săraci, ci încep să frecventeze saloanele clasei dominante, unde sunt introduşi de rudele care până atunci îi ignorau. Orgolios, Ştefan Gheorghidiu îl înfruntă pe unchiul Take, îl ridiculizează pe Nae Gheorghidiu, riscând să fie dezmoştenit pentru a apăra memoria tatălui sau şi, mai ales, căsătoria sa cu o studentă săracă, cum era Ella. Aceasta, dornică de a intra in sfera modelului său de gândire, rămâne dezamăgită de istoria filogenezei ideiloi filosofice din capul lui Ştefan Gheorghidiu. Ideile o fascinează, dar este derutată de discuţia purtată cu el.

       Ştefan Gheorghidiu face o eroare fundamentală, fiindcă n-o ajută pe Ella să-şi definească o concepţie despre lume şi viaţă, ba mai mult, neavând el însuşi o imagine a sensului evoluţiei interioare, care ar fi trebuit să fie efectul ideilor filosofice, îi determină prăbuşirea interioară.

Ella caută în interiorul ei lumina, pe care crede c-o are Ştefan, fiindcă îl vede cum discută cu uşurinţă problemele abstracte de filosofie, din care ea nu înţelege nimic, deşi îl urmează la seminarii şi cursuri.

      Orbit de orgoliul său, de demagogia beţiei de cuvinte a filosofiei, Ştefan ajunge pe o poziţie ateistă. Când Ella îl întreabă unde este Dumnezeu, în ce sens toată filosofia înseamnă un drum spre adevăr, Ştefan Gheorghidiu îşi dovedeşte nu limitele proprii, ci limitele filosofiei. El pune o întrebare de esenţă ateistă sau teosofică: „Darpe Dumnezeu, cine l-a făcut?''. întrebarea este un model de sofistică şi de eroare fundamentală, fiindcă se confundă creatorul cu creaţia, cauza cu efectul, eternul cu relativul, conştiinţa cu materia şi arată cauza pentru care filosofii devin duşmanii lui Dumnezeu şi ucenicii minciunii. Ei confundă raţiunile lui Dumnezeu cu raţiunile lor, fac din propria raţiune un idol ca sectanţii.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net