logare  |  registrare

George Topârceanu — Rapsodii de toamnă

George Topârceanu — Rapsodii de toamnăzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru mari, 13 septembrie 2011
George Topârceanu — Rapsodii de toamnă
39.96 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

George TopârceanuRapsodii de toamnă


     1. George Topârceanu aduce în literatura noastră, cu volumele sale de versuri: Parodii originale, Balade vesele şi triste, Migdale amare, o poezie tradiţională, realistă, delicată, fiind definit, de criticul Constantin Ciopraga, drept umorist sentimental.

       În Rapsodii de toamnă, viaţa socială este prezentată printr-o alegorie. Se realizează permanente şi subtile personificări, prin care tipurile umane, cuvintele, gesturile, atitudinile omeneşti sunt puse pe seama florilor, gâzelor, păsărilor, pentru ca spiritul critic şi incisiv al autorului să nu rănească sensibilitatea socială. Astfel, la vestea venirii toamnei, salcâmul adoptă o atitudine plină de curaj: „Un salcâm privi spre munte / Mândru ca o flamură", dar această atitudine este privită cu o undă de umor: „Solzii frunzelor mărunte /S-au sburlitpe-o ramură". Coţofana joacă rolul unei femei, preocupată de comentarea veştilor: „Mai târziu, o coţofană /Fără ocupaţie /A adus o veste-n goană /Şi-a făcut senzaţie".

          Fricoşii sunt personificaţi prin ciulinii care „Fug, cuprinşi de panică", sau prin frunzele care „au pornit-o peste luncă", ca şi oamenii în bejanie. Tipul demagogului politic este reprezentat printr-un lăstun, care „în frac, apare /Suspe-un vârf de trestie /Ca săţie-o cuvântare /în această chestie". Eretele joacă rolul unui poliţist, care vine în recunoaştere: „Când de-odată un erete, /Poliţai din naştere, /Peste baltă şi boschete / Vine-n recunoaştere". Ţânţarul reprezintă un tip uman coleric: „ Un ţânţar, nervos şi foarte /Slab de constituţie, /în zadar vrea să ia parte /Şi el la discuţie". Procedeul este generalizat, fiindcă vrăbiile „alarmate"ies din şanţuri, în timp ce un pui de cioară îi aruncă unui bâtlan altă „veste stranie". Dalia „Ca o doamnă din elită / îşi îndreaptă talia."O gărgăriţă îşi caută bărbatul plecat în costum de ginere şi—1 găseşte „Mortde inaniţie. "Buruienile vor să se facă schivnice, în timp ce rumenele lobode vor să trăiască slobode. O păstaie de sulcină face explozie de emoţie, sugerând reacţia unei fete. O libelulă, delicată ca o balerină, face graţii pe un vârf de campanula.


         Toate elementele acestui univers mărunt îşi exagerează importanţa, în raport cu omul şi cu lumea; nu privesc situaţia reală cu luciditate; preocupările lor devin astfel ridicole, iar situaţia lor devine şi mai tragică, fiindcă nu pot influenţa cu nimic venirea toamnei. De aceea poetul arată, în final, adevărata faţă plină de tristeţe a unui suflet sensibil, care le închină „de drag la toate /Câte-o strofă lirică".

        Această tristeţe este provocată de destinul lor tragic: „Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe /Iama mizerabilă, /Mă cuprinde o tristeţe /Iremediabilă"...

 

      2. Rapsodii de toamnă este un poem epic, adică o creaţie de relativă întindere, care oscilează între solemnitate şi parodie, între lirism şi ironie. Ca specie literară, rapsodia datează din antichitate, când era o creaţie epică, recitată de un rapsod, acompaniat de o liră sau de o citeră. Caracterul narativ al rapsodiei, accesibilitatea, oralitatea i-au dat lui George Topârceanu posibilitatea să realizeze o creaţie, care i-a adus o popularitate comparabilă cu cea a lui Vasile Alecsandri sau Dimitrie Bolintineanu.

          Tema naturii nu este nouă, fiindcă ea a fost dezvoltată în poezia românească de Vasile Alecsandri, Mihail Eminescu, George Coşbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski. Caracterul epic şi ironic al poemului rezultă nu atât din succesiunea unor tablouri, cât mai ales din felul în care utilizează alegoria, din umanizarea elementelor naturii. Aceasta face ca tema, ideea, conflictul, subiectul să aibă un caracter romantic, fiindcă sunt structurate pe sentimentul naturii, fiindcă exprimă duioşia şi tristeţea, dar, în acelaşi timp, ele redau aspecte din viaţa socială. Toamna devine şi ea un personaj uman, dar, în acelaşi timp, o zână din basm, adică un personaj izvorât din mitologia naţională, deci un personaj fantastic, romantic: „S-a ivit pe culme Toamna, /Zâna melopeelor, /Spaima florilor şi Doamna /Cucurbitaceelor". Fantasticul este cuprins pe de-o parte în imaginea subtilă a toamnei, care, „Ca-ntr-un nimb de glorie"!^ poartă „haina iluzorie". Ea stă în centrul acestei alegorii a naturii, în care florile, gâzele, păsările au o deosebită capacitate de comunicare, dovedind dubla intenţionalitate a autorului: una satirico-socială şi una afectiv-romantică.

Păreri:
  • 5 din 5 stele! Autor: Vizitatorul | 23.10.2012
    Foarta bun comentariu.foarte explicit!
Scrie părerea