logare  |  registrare

Multiplexarea spectrală a canalelor în STIFO

Multiplexarea spectrală a canalelor în STIFOzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru mari, 23 august 2011
Multiplexarea spectrală a canalelor în STIFO
184.54 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 117
Descriere

Multiplexarea spectrală a canalelor în STIFO


          Tehnologiile multiplexării de undă WDM şi multiplexării dense de undă DWDM, comparativ sunt tehnologii noi pentru reţelele magistrale de transport, bazate pe densitatea spectrală a radiaţiei optice după lungimea de undă. Bazele fizico-tehnice a densităţii spectrale a radiaţiei optice pentru sistemele de transmisiuni şi prelucrare a informaţiei au fost elaborate în anii 1970-80. În timpul actual tehnologia DWDM reprezintă baza construcţiei reţelelor optice şi joacă pentru sistemele SDH rolul analogic celui care îl joacă multiplexarea cu divizarea canalelor în frecvenţă pentru sistemele analogice de transmisiune, cu toate că mecanismele de multiplexare în ele diferă.


            Bazele tehnologiei WDM/DWDM

      Noţiuni generale. Necătînd la termenul destul de mare de la începutul elaborării sistemelor şi multiplexoarelor WDM, timpul aprecierii WDM ca tehnologie de reţea concurentă a venit nu mai mult de cinci ani în urmă cînd au apărut primele sisteme semiduplex cu 4 canale cu decalajul purtătoarelor 800...400 GHz. Dispozitivele WDM/DWDM produse permit gruparea într-o fibră optică pînă la 40 de canale optice şi mai mult, iar unele sisteme industriale DWDM permit gruparea pînă la 128-160 de canale.

Tehnologiilor DWDM, în comparaţie cu WDM (în care de obicei se utilizează ferestrele de transparenţă 1310 şi 1550 nm sau suplimentar regiunea lungimei undelor în apropierea 1650 nm) le sunt caracteristice două particularităţi importante:

♦     utilizarea unei singure ferestre de transparenţă 1550 nm în limitele domeniului lungimilor
de undă (1 530... 1 560 nm) amplificarea fibrelor optice, dopate cu erbiu;

♦     intervale mici după lungimea de undă AX între canalele multiplexate. de obicei egale cu
3,2/1,6/0,8 sau 0,4 nm.

         Multiplexoarele DWDM sunt prevăzute pentru lucrul cu un număr mare de canale (pînă la 32 şi mai multe) cu lungimi de undă strict determinate şi asigură posibilitatea multiplexării   (demultiplexării)  atît    a   tuturor   canalelor   concomitent,    cît    şi    pentru introducerea/extragerea a unui sau a mai multor canale din fluxul optic comun cu un număr mare de canale. Interfeţele optice de ieşire (porturile) ale demultiplexorului DWDM sunt fixate după anumite lungimi de undă, de aceea se spune că acest dispozitiv asigură routarea pasivă după lungimile de undă. Din cauza diferenţei mici în lungimi de undă a canalelor şi necesităţii lucrului cu un număr mare de canale concomitent, multiplexoarele DWDM necesită o precizie mai mare în fabricaţie în comparaţie cu multiplexoarele WDM. Toate acestea duc la un cost mai ridicat al dispozitivelor DWDM în comparaţie cu WDM.

    Schema structurală a sistemei DWDM (fig.2.2.3) include următoarele blocuri de bază: transponder (emiţătoare-receptoare), multiplexoare/demultiplexoare optice MUX/DEMUX, amplificatoare (în componenţa dispozitivelor DWDM), amplificatoare lineare şi sursele stabile.


Sistemele D WDM în reţelele optice

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com