logare  |  registrare

Cunoaşterea lumii şi esenţa practicii

Cunoaşterea lumii şi esenţa practiciizoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru luni, 15 august 2011
Cunoaşterea lumii şi esenţa practicii
56.79 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 56
Descriere

Cunoaşterea lumii şi esenţa practicii


 

1. Cunoaşterea ca problemă filosofică.
2. Dialectica procesului cunoaşterii.

3. Problema adevărului.

4. Pozitivismul ca filozofia ştiinţei.

5. Practica şi specificul activităţii medicale.

6. Metodele cunoaşterii ştiinţifice.

7. Observaţia şi experimentul în medicină.

8 Problema diagnosticării medicale în condiţiile

informatizării sferei medicale.

 

1.

    Cunoaşterea este  proces de reflectare a realităţii obiective în conştiinţa oamenilor, proces de activitate creatoare de căpătare, reproducere şi funcţionare a cunoştinţelor. Cunoaşterea este latura ideală a activităţii umane. Disciplina filosofică care studiază legităţile, posibilităţile şi formele în care se realizează cunoaşterea  se numeşte teoria cunoaşterei ori gnoseologia. Ca şi pentru filosofie în întregime problema centrală a gnoseologiei este raportul dintre gîndire şi existenţă. Însă în gnoseologie ea se formulează specific – cum se referă gândurile noastre despre lumea obiectivă către această lume însăşi? Este oare în stare gândirea noastră să cunoască lumea înconjurătoare? Reflectăm noi oare corect lumea?


     Activitatea de cunoaştere este studiată de mai multe ştiinţe: psihologie, fiziologie, cibernetică, semiotică, lingvistică, logica formală ş.a. În psihologie pe primul plan stă studierea  formelor şi proceselor de cunoaştere: senzaţii, percepţii, imaginare, gândire, memorie şi acele stări psihice ce au o atitudine nemijlocită la cunoaştere (dispoziţia, afectivitatea, încrederea, suspiciunea ş.a.). Teoria filosofică a cunoaşterii  practic studiază  aceleaşi momente, numai că în alt aspect – formularea celor mai generale legităţi şi principii a cunoaşterei, atitudinea către realitate, adevăr şi procesul atingerii lui.  Teoria cunoaşterei studiază generalul în activitatea de cunoaştere  a omului indiferent de specificul acestei activităţi – este ea cotidiană ori specializată, ştiinţifică ori artistică ş.a.    

    Cunoaşterea şi cunoştinţele sunt funcţia şi latura internă a practicii. Cunoaşterea este un fenomen socio-uman foarte complicat, un domeniu al raporturilor dintre om şi realitate. În cadrul acestor raporturi omul crează un sistem specific de produse prin  care el însuşeşte realitatea, o apropie şi o acomodează la necesităţile sale. Rezultatul cunoaşterii sînt cunoştinţele în care se fixează experienţa umană, se  constituie planul ideal al activităţii. Cunoaşterea  este un proces de activitate spirituală a oamenilor.

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com