logare  |  registrare

Obiectul, funcţiile şi problematica ETICII

Obiectul, funcţiile şi problematica  ETICIIzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru mari, 09 august 2011
Obiectul, funcţiile şi problematica ETICII
38.84 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 184
Descriere

Obiectul, funcţiile şi problematica  ETICII

 

1.1 Geneza şi conţinutul noţiunilor de etică şi morală 

Notiunea de etică provine de la cuvîntul grecesc ethos(obicei, morav, caracter). Pornind de la cuvîntul ethos în sensul lui de caracter, Aristotel, marele filozof al Greciei antice, a creat adjectivul etic pentru a elucida o clasă specifică de calităţi umane, numite de el virtuţi etice. Aceste virtuţi reprezintă nişte facultăţi, caracteristici ale caracterului şi temperamentului omului, care mai sunt numite şi calităţi spirituale. Virtuţile se clasifică în:

 -afecte ale corpului (frica)

-afecte ale minţii (memoria)

           -afecte ale caracterului (dărnicia, curajul, cumpătarea).

Deci cu scopul de a reliefa totalitatea calităţilor spirituale, Aristotel, introduce în uz noţiunea de etică.

Urmărind scopul de a traduce exact noţiunea de etică din limba greacă în limba latină, Cicero marele filozof al Romei antice, a creat noţiunea de moralis (morav, obicei, caracter). Cicero scria despre filozofia morală înţelegînd prin ea aceeaşi sferă a cunoaşterii pe care Aristotel o numea etică.

În istoria filozofiei au fost întreprinse un şir de tentative de a scoate la iveală distincţiile dintre noţiunile de morală şi moralitate deoarece în accepţia iniţială termenii etică, morală şi moralitate , deşi reprezentau cuvinte diferite erau utilizaţi ca sinonime, într-un singur sens. Hegel este primul care face distincţie între aceşti termeni şi anume filozoful tratează morala ca fiind felul în care sunt percepute acţiunile de către individ, manifestată prin trăirea vinovăţiei, iar moralitatea felul în care se manifestă în realitate faptele omului. În tradiţia culturală şi lingvistică prin moralitate se subînţeleg principiile fundamentale de comportare umană, iar prin morală-formele de comportare obişnuită. În acest sens, poruncile nlui Dumnezeu, ţin de moralitate, iar poveţile unui părinte, pedagog etc., ţin de morală.

Totuşi putem constata că în majoritatea limbilor contemporane şi în vorbirea curentă, aceste trei cuvinte se utilizează ca sinonime şi se înlocuiesc reciproc.

Pentru oamenii ce nu sunt preocupaţi de filozofie, cuvîntul etică sugerează un ansamblu de standarde în raport cu care un grup sau o comunitate umană decide să-şi regleze comportamentul, pentru a deosebi ce este bine sau acceptabil în urmărirea scopurilor lor de ceea ce nu este astfel. Se vorbeşte în acest sens de o etică a afacerilor, de o etică medicală, de o etică juridică, e.t.c.


1.2 Obiectul eticii

1.3 Funcţiile eticii

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com